- uncategorized
Administratiile feroviare sunt orientate in majoritatea tarilor europene spre pietele lor nationale de transporturi. Odata cu ivirea iminenta a „marii piete europene“ care creeaza un sistem economic european, in care se integreaza nu numai tarile din Europa Centrala, dar si din Europa de Est, activitatea internationala a administratiilor feroviare va cunoaste o noua dezvoltare fara precedent. Intr-o Europa unita, rolul cailor ferate modernizate si performante va spori substantial, in mod deosebit pe distante lungi si medii.
Definind siguranta nationala ca o stare de ordine, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului national unitar roman, a mentinerii ordinii de drept, precum si a climatului de de exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor de circulatie a individului si a marfurilor, se constata ca aceasta nu poate fi asigurata intr-un mod corespunzator atunci cand exista conditii predominate de dezvoltare a unei stari de haos, intretinut de transporturile rutiere si aeriene.
Explozia cererii de transport rutier si aerian in cursul ultimelor doua decenii a avut drept efect o reducere a cotei pe piata ce revine caii ferate, mai ales in tara noastra.
Calea ferata, ca sistem de transport, prezinta patru mari avantaje indiscutabile fata de alte moduri de transport:
– este un mod sigur de transport, cu evenimente putine in siguranta circulatiei, cele mai multe accidente inregistrandu-se in traficul rutier si aerian;
– este mai eficient economic din punct de vedere al utilizarii capacitatilor de transport;
– consumul specific de combustibil este de circa zece ori mai redus decat cel inregistrat in transporturile auto;
– nu afecteaza mediul inconjurator, pretandu-se cel mai bine la electrificare.
Din pacate, aceste avantaje nu sunt fructificate in tara noastra, deoarece nu s-au creat conditii de concurenta loiala intre modurile de transport.
Un proces negativ de erodare a caii ferate s-a produs in timp, cu rezultate negative care s-au conditionat: inlocuirea insuficienta a mijloacelor fixe conduce la invechirea si ineficienta echipamentului; costurile de intretinere cresc; cat timp lipsesc fondurile, aceste lucrari nu se pot face la nivelul cerut; transportul feroviar isi pierde piata in favoarea transportului auto.
Transportul rutier plateste foarte putin pentru infrastructura sa: constructii de drumuri, intretinere, modernizare. Transportul pe calea ferata trebuie sa-si finanteze propria infrastructura si in plus sa cedeze 20% din costul motorinei, dezvoltarii soselelor. Transportul feroviar plateste taxa pentru sosele din pretul motorinei cumparate, iar acesti bani ajung in fondul drumurilor prin bugetul guvernamental.
In concluzie, rezulta ca reglementarile existente pe piata transporturilor nu corespund cerintelor economice de piata deoarece reglementarea pietei transporturilor nu creeaza conditii pentru o concurenta loiala intre modurile de transport, fiind favorizat transportul auto. In plus, transportul feroviar este reglementat riguros, in timp ce principalii sai concurenti sunt practic liberi in desfasurarea afacerilor lor.
Aparitia autocamionului modern vest-european a creat impresia ca transportul feroviar este intr-o primejdie si mai mare, slabind astfel si mai mult pozitia caii ferate pe piata.
Viteza de circulatie a marfii si inalta cota de incredere a transportului auto sunt atuurile care recomanda acest mijloc de transport in competitia cu calea ferata. In realitate, aceasta situatie este adevarata numai in cazul unor partide mici de marfa, comparand autocamionul cu vagonul, aceasta fiind o situatie speciala deoarece transportul auto executa transport din poarta in poarta, in timp ce vagonul executa transport feroviar intre statii si transport pe sosea cu doua transbordari: din mijlocul de transport rutier la calea ferata si invers.
Transportul feroviar bine organizat, modernizat si informatizat poate realiza un lant de transport competitiv in cazul in care costul total este mai mic decat cel al transportului rutier direct, tinand cont de faptul ca transportul auto este performant in special pe distante mici, iar transportul feroviar pe distante medii si lungi.
In situatia transportului din poarta in poarta, la distante mai mari de 100 de kilometri, costurile directe de transport cu mijloace auto ar putea fi de circa patru-cinci ori mai mari decat cele aferente caii ferate, atunci cand costurile pentru infrastructura (TUI) ar fi stabilite corect.
Pentru a putea face o evaluare corecta, este necesar ca si calea ferata sa fie organizata dupa modelul transportului auto, tocmai pentru a se putea calcula costurile efective pe fiecare element si a se putea organiza un transport de baza pe distante medii si lungi. Efectuand analize comparative, rezulta o concluzie certa ca transportul de baza cel mai avantajos este transportul combinat, in cadrul caruia caii ferate ii revine parcursul pe distante medii si lungi, iar transportul auto este utilizat doar pentru colectare si dispersia unitatilor de incarcatura (TIR, transcontainere) pe distante mici si medii.
