- uncategorized
RBT: Cum a decurs batalia pentru suspendarea aplicarii OMTI 1172/2009?
Stefan Popa: N-am dus o batalie, ci am purtat un dialog si am gasit destula deschidere la interlocutorii nostri. Ce am explicat colegilor care actioneaza in sfera transporturilor auto internationale si interne fie din minister, fie de la Autoritatea Rutiera Romana, precum si celor de la Consiliul Concurentei este faptul ca expeditorilor nu trebuie sa li se impuna eliberarea unei scrisori de garantie bancara in favoarea ARR pentru ca, de fapt, ei nu au raspunderi legate de executarea contractului de transport.
Nu se poate impune ca expeditorul sa raspunda pentru ceea ce face carausul. Pe de alta parte, banca nu elibereaza scrisoarea decat pentru contracte existente, iar o casa de expeditii nu poate sti ce contracte va avea de-a lungul anului. Consiliul Concurentei ne-a dat dreptate, admintand ca noua conditie de licentiere creeaza premisele unei restrictionari a concurentei. Ne-au dat dreptate si oficialii ministerului: din discutia pe care am avut-o cu secretarul de stat Eusebiu Pistru – o discutie la obiect, fara acuze – a rezultat ca intr-adevar nu se justifica impunerea obtinerii de scrisori de garantie bancara. Mai ales avand in vedere ca, potrivit vechiului ordin din 2006 modificat acum prin OMTI 1172/2009, casele de expeditii trebuie sa prezinte o asigurare de raspundere civila atunci cand se pune problema licentierii de catre ARR.
RBT: Totusi, aceste asigurari de raspundere civila au chiar caracter obligatoriu?
Stefan Popa: As zice ca nu exista vreo asigurare obligatorie. Pana si asigurarea „obligatorie“ de raspundere civila auto nu o incheie toti, ci unii aleg sa-si asume riscul de a plati din buzunarul propriu eventualele despagubiri in caz de accident. Ideea de obligativitate a unei asigurari comporta foarte multe aspecte si exemplul RCA este foarte bun. In cazul caselor de expeditii, asigurarea nu era si nu este obligatorie, dar, de exemplu, acea societate de expeditii care nu detine aceasta asigurare nu este primita ca membra in USELR.
Si asta nu pentru ca noi lucram cumva in favoarea societatilor de asigurari. Principiul care trebuie sa functioneze este ca fiecare trebuie sa raspunda pentru ceea ce face. Cand le cerem membrilor sa fie asigurati, o facem pentru simplul motiv ca acestei bresle a expeditorilor sa nu i se stirbeasca prestanta si autoritatea ca urmare a faptului ca unii savarsesc acte care contravin eticii profesionale si comportamentului normal pe piata al unei societati. Cu alte cuvinte, asigurarea in astfel de cazuri este o garantie ca expeditorul membru USELR este bine intentionat, nu-si permite sa faca evaziuni, sa se abata de la deontologia profesionala sau sa comita acte contrare acestei deontologii.
RBT: Daca fiecare trebuie sa raspunda pentru ceea ce face, n-ar fi normal sa fie trasi la raspundere acei functionari care au inserat in textul ordinului o prevedere care s-a dovedit a fi contrara liberei concurente?
Stefan Popa: In cadrul discutiilor cu autoritatile, n-am reusit sa descifrez cine a avut initiativa inscrierii acestei prevederi in textul atului normativ. Insa, este clar ca obligatia de a obtine scrisori de garantie bancara i-ar fi afectat cel mai mult pe micii expeditori. O casa de expeditii mare nu ar fi avut probleme deosebite in a suporta o cheltuiala de cateva mii de euro pentru a obtine scrisoarea de garantie bancara impusa prin OMTI 1172/2009.
Pe ici, pe colo, s-a spus si ca expeditorii mari vor sa-i scoata din joc pe cei mici. In evidentele ministerului sunt vreo 1.300 de expeditori licentiati si foarte multi dintre acestia n-au profit mai mare de 10.000 de euro intr- un an. Dar cand contractele se imputineaza, conteaza si 10.000 de euro…
RBT: Cazul OMTI 1172/2009 ramane deci cu autor necunoscut. Daca nu poate fi tras cineva la raspundere, ce ar trebui facut pentru a evita repetarea unor probleme similare?
Stefan Popa: Aceasta chestiune care putea sa puna in pericol societatile mici si mijlocii de expeditii s-ar fi putut preintampina foarte usor, daca ar fi existat o mai buna comunicare. Acum, exista premisele imbunatatirii comunicarii cu autoritatile, pentru ca, desi nu suntem eligibili sa luam parte direct la consultari pe marginea modificarii relgmentarilor ce ne privesc – situatie in care sunt multe alte asociatii profesionale din domeniul transporturilor – ARR a avut initiativa de a ne invita, pe viitor, la astfel de consultari.
Sper ca si alte autoritati relevante pentru domeniul nostru de activitate vor urma acest exemplu si ne vor consulta atunci cand vor dori sa modifice diverse acte normative.
RBT: Au ajutat sau nu actiunile independente ale unor case de expeditii care au ajuns sa angajeze avocati pentru a bloca aplicarea OMTI 1172?
Stefan Popa: Raspunsul meu este ca nu au incurcat. Fiecare e liber in democratia asta sa faca dupa cum il taie capul, iar noi nu avem nimic impotriva sa existe initiative singulare. Pe de alta parte, insa, punctul de vedere al USELR este ca eforturile noastre trebuie sa fie concertate. Punctul de vedere al USELR este ca membrii nostri trebuie sa ne inarmeze cu informatii si cu argumente in sprijinirea intereselor lor.
Punctul nostru de vedere este ca, avand aceasta asociatie, casele de expeditii nu trebuie sa-si iroseasca energiile pentru rezolvarea unor astfel de probleme, ci trebuie sa se ocupe cu activitatea proprie… sa faca bani.
RBT: Casele de expeditii care au actionat independent aveau motive reale sa se indoiasca de eficacitatea eforturilor USELR?
Stefan Popa: Calea pe care noi am urmat-o este cea potrivita. La sesizarea membrilor nostri, am actionat la autoritatea emitenta – ministrul Radu Berceanu, caruia i-am comunicat opozitia fata de obligativitatea obtinerii de scrisori de garantie bancara. In urma trimiterii scrisorii catre ministru, am fost invitat la o intalnire cu secretarul de stat Eusebiu Pistru, caruia i-am prezentat situatia membrilor nostri si i-am aratat ca in sedinta Comisiei de Dialog Social in cadrul careia proiectul OMTI 1172/2009 a fost avizat favorabil nu s-a intrunit unanimitatea voturilor.
Domnul secretar de stat s-a declarat de acord sa reconvoace Comisia de Dialog Social pentru a aviza o noua varianta a actului normativ, insa in cele din urma s-a luat hotararea suspendarii prevederii pe care am contestat- o.
RBT: Spuneati ca actul normativ ar fi pus in pericol in special micii expeditori. Cat de grave ar fi putut fi efectele aplicarii OMTI 1172/2009 in forma publicata in Monitorul Oficial?
Stefan Popa: Ar fi aparut cheltuieli suplimentare mari, imposibil de acoperit de catre unii expeditori. Eliberarea unei scrisori de garantie bancara costa bani grei – un expeditor a sustinut ca banca i-ar fi cerut 5-6.000 de euro pe an pentru un astfel de document. Mi se pare o suma exagerata, justificata probabil prin faptul ca respectiva societate nu putea aduce garantii solide.
RBT: Pentru carausi, ar fi existat efecte benefice. Cel putin asa considerau cei ce se vedeau mai bine protejati de tepari…
Stefan Popa: Daca obtinerea scrisorii de garantie bancara ar fi fost obligatorie, ar fi disparut multe case de expeditii, iar efectele nu ar fi fost deloc benefice pentru carausi, pentru ca expeditorii ramasi in piata ar fi avut mai multa forta in a negocia contracte avantajoase pentru ei si implicit mai putin avantajoase pentru cei ce ar fi executat transporturile. Cat despre „tepari“, as apela la carausi si le-as da sfatul sa practice metoda verificarii bonitatii partenerilor.
Stabilirea unei relatii de incredere cu partenerii este de asemenea importanta: carausii nu ar trebui sa schimbe partenerii precum camasile si sa caute tot timpul expeditorul cel mai ieftin. Si mai exista un aspect – carausii au posibilitatea sa-si recupereze mai usor banii de la clientul final decat casele de expeditii care actioneaza ca intermediari: carausul are marfa pe camion si o poate bloca daca nu incaseaza contravaloarea serviciilor prestate.
RBT: Mai poate fi invocata aceasta solutie acum cand contractele prevad termene de plata de 30, 60, 90 sau chiar 120 de zile? Cu asemenea termene de plata, daca apar probleme la achitarea contravalorii serviciilor de transport, marfa este demult descarcata…
Stefan Popa: Este foarte adevarat, dar cel care accepta plata la 120 de zile trebuie sa-si ia masuri de precautie, sa includa niste clauze de protectie in contract. In anumite cazuri, pot apela chiar la noi, pentru ca asa cum sunt carausi care nu executa transporturile cum trebuie si te lasa cand ti-e lumea mai draga cu marfa-n drum, ba pentru ca nu trimit camioanele la incarcare, ba pentru ca li se defecteaza camioanele si n-au bani sa le repare, pot exista si case de expeditii-problema.
De exemplu, carausii pot apela la noi daca este vorba despre o casa de expeditii rau-platnica membra a USELR. Avem chiar acum in atentie un caz cu o casa de expeditii din Romania reclamata de un partener chinez la FIATA. Respectiva casa de expeditie nu este un membra a USELR, dar asta nu ne opreste sa luam legatura cu aceasta societate si sa depunem eforturi pentru a pastra intacta reputatia breslei noastre.
