- uncategorized
Romanul scolit si experimentat in Germania in domeniul constructiei de aparate de zbor isi trimite toata productia la export. Strainii platesc pana la 60 de mii de euro pentru cel mai scump model al avionului de agrement asamblat in Valea Enei, comuna Oniceni, judetul Neamt. In ciuda dificultatilor care i-au taiat uneori entuziasmul, mai ales in ultimii ani, Vasile Procopie a fixat recent ultimul nit la avionul cu numarul 103 din gama aparatelor de agrement de conceptie germana construite de el atat in Romania, cat si in Dresda. La acestea se mai adauga si diferitele avioane care ii sunt incredintate pentru reparatii de pasionatii proprietari din tara.
O neimplinire il macina insa: autoritatile nu numai ca nu ii omologheaza doua prototipuri inregistrate la OSIM, dar nici macar modelul de avion german pe care il exporta nu a primit omologarea romaneasca.
Deseori Vasile Procopie arata si se comporta ca un muncitor dintr-o hala, imbracat toata ziua in halat, nu ca un proprietar al unei firme care produce avioane de agrement cu ajutorul carora germanii, francezii sau italienii si nu numai, isi satisfac visul de a zbura. Totusi el este directorul singurei linii de asamblare de avioane model “Wild Thing” din Romania. Fabrica lui din Valea Enei are sediul intr-un vechi grajd de C.A.P. transformat conform cerintelor unui mic producator de aparate de zbor.
30 de ani in industria aeronautica
“Parintii m-au ajutat sa merg la Scoala profesionala din Sibiu. Am facut liceul de aviatie la Bacau, o scoala tehnica, apoi facultatea. In tot timpul asta, practica am facut-o printre avioane, de pe la 14 ani incontinuu. Practic, m-am specializat de doua ori, inca o data in Germania, unde am si lucrat mai multi an. A trebuit sa ma pun la punct in motoristica, electronica, pe scurt tot ce iti trebuie sa stii sa dai un avion la cheie”, rememoreaza inginerul inceputurile povestii lui de 30 de ani din lumea aeronauticii.
Era convins ca poate face performanta si intre dealurile Neamtului, printre oameni saraci, care nu mai vazusera in viata lor avioane de aproape. Asa ca, intors din Germania, Vasile Procopie a investit in aceasta afacere toti banii economisiti: cateva sute milioane de lei vechi, in 2004, plus un imprumut de la banca. Nu era prima data cand punea bazele unei fabrici de avioane. La mijlocul anilor ’90 mai incercase o data sa isi puna in aplicare visul din copilarie. Mai exact, aducea piese din Cehia, le punea cap la cap in Romania si produsele finite le vindea mai apoi in Italia. Mai nou, hotarat sa faca ce a invatat in Germania, romanul a dat Autobhan-ul pe asfaltul ciuruit al Neamtului si pe noroiul potecilor din sat. Apoi a facut primii pasi sa ii convinga pe nemti ca poate sa produca avioane ca ale lor, sub licenta, pentru export. L-a atras ideea ca fostul C.A.P. ar fi tocmai bun pentru planurile lui si a participat cu succes la licitatia pentru unul dintre grajduri. Cum era de asteptat, a fost privit cu neincredere de localnici, desi il stiau de cand s-a nascut.
“Atitudinea oamenilor era justificata. Au crezut ca vin si eu sa daram, cum au facut altii prin alte parti. Se temeau ca voi demola totul si voi vinde caramizile. Va dati seama: avioane la Valea Enei! Era greu de crezut pentru niste oameni satui sa auda numai despre hoti si oameni neseriosi. Dar uite ca nu am facut ce sperau ei. Numai in grajdul asta, unde inainte erau vaci, am bagat pana acum, cred, cam patru miliarde de lei vechi sa il transform in ce imi trebuie”, explica Procopie.
Si treaba a inceput sa mearga. Mai bine zis sa zboare. Calitatea aparatelor iesite de pe poarta de unde alta data plecau camioane incarcate cu lapte i-a convins pe germani sa incheie contracte cu firma Aer-Tech a inginerul roman. “Le-a convenit cum lucrez, pentru ca parametrii erau cei ceruti si mi-au trimis comenzi multe. Am castigat bine in anii astia. Am tras mult si am cheltuit mult. Am investit in utilaje, truse, in oameni, si ca sa obtin certificarea internationala TÜV”, descrie inginerul o parte din eforturile depuse pentru multumirea clientilor.
35 de mii de euro, cel mai ieftin avion
Proprietarul firmei Aer-Tech a hotarat ca cea mai eficienta abordare pentru afacerea lui este sa pastreze dimensiunea locala a proiectului prin doua aspecte. Unul este ca lucreaza numai cu oameni din sat, pe care el ii specializeaza la locul de munca. Si celalalt aspect, ca produce cea mai mare parte din componente chiar la Valea Enei.
“Din 20 si ceva de mii de piese, care se regasesc intr-un avion de acest tip, noi producem aici cu sculele, matritele si sabloanele noastre aproximativ 18 mii. Restul sunt rezultatul colaborarii cu alte firme, si le aducem din strainatate. Noi construim tot, pana la suportul motor. Dar surubaraia o aducem din strainatate. De exemplu, niturile sunt din Canada. Tot noi facem aripile, cu aluminiu adus din Germania. Material romanesc am folosit la inceput de la Slatina, insa a trebuit sa renunt repede. Cand vine vorba de materii prime, romanii imi spun ca trebuie sa iau o tona, din care poate mie imi sunt necesare doar 50 kilograme. Si noi nu lucram cu stocuri, ci pe comenzi. Pe cand din Germania, daca vrei doua coli de tabla, doua iti trimit”, spune Vasile Procopie. Evident, si controalele tehnice germane sunt mai lesne trecute daca inspectorii federali vad ca materialele sunt tot germane. Sufletul avionului este si el tot din import, mai exact din Austria sau Australia.
“Pe “Wild Thing” se monteaza motoare Rotax sau Jabiru, dupa cum vrea clientul. Cele mai multe motoare sunt din Australia, cu o putere de 80, 100 sau 120 cai, iar autonomia ajunge la sase ore. Asta s-ar traduce intr-un consum de aproape 13 litri pe ora pentru motoarele mai mici si de aproximativ 15 litri pe ora pentru cel de 120 de cai. Cel mai ieftin avion costa 35 de mii de euro, cel cu un singur loc, iar cu doua locuri ajunge pana la 59 de mii, pretul final in Germania. Se da certificat de conformitate, iar vopsirea se realizeaza tot acolo”, a explicat afaceristul de la Valea Enei.
In acest pret mai intra si parasuta care fara montaj ar ajunge la aproape 3500 euro. Potrivit lui Procopie, numai motorul costa 16 mii de euro, iar din cauza costurilor prefera sa aduca el avionul la motor, si nu invers. “Va dati seama: taxele, vama Oradea, cat mai costa transportul pana la mine, nu renteaza. Cand le spun partenerilor germani ca am ajuns la stadiul de montare a motorului, ei il transporta uneori chiar pana la granita, noi trecem avionul si montam acolo motorul, in afara Romaniei. Oricum, depinde cum vin banii de la client, dar cam in doua luni si jumatate, maxim trei, terminam de construit un avion”, a mai precizat directorul fabricii de avioane.
Profilul cumparatorului de Wild Thing este omul de clasa mijlocie occidentala, care nu isi permite neaparat un astfel de avion pe cont propriu. “Multi dintre ei se asociaza, cate doi, cate trei, cumpara un astfel de avion si il folosesc pe rand in week-end”, spune Procopie.
Afacere romaneasca, probleme romanesti
Am incercat sa aflam daca si in Romania sunt detinatori de astfel de bijuterii. Romanul sustine ca doritori ar fi si pe plaiurile noastre, dar exista o problema care face acest lucru sa fie imposibil deocamdata: modelul german nu este omologat in Romania. “Cei de la Autoritatea Aeronautica Civila mi-au zis ca avionul asta nu va zbura niciodata la noi. Adica merg atatea in toata lumea, dar pentru Romania nu sunt bune, desi licenta este germana, aparatul “Wild Thing” zboara peste tot, in Ungaria, Italia, Franta, Germania si Austria sau Africa. Probabil le convine sa mearga piata second-hand. Asa se aduc de prin diferite parti ale lumii avioane uzate, le inregistreaza aici, astea au cate 500 – 1000 ore de zbor, cad, se rup, vin apoi la mine sa le repar, sa le refac trenul de aterizare, eu fiind firma autorizata”, se plange Procopie.
Supararea inginerului are si o latura mai personala: amanarea omologarii celor doua prototipuri construite de el, modele numite “Aer Fox”. ,,Pentru “Aer Fox” din 2007 inca ne luptam. Am bagat peste o suta de mii euro in prototip, sabloane, matrite, electronica, motor si nici acum nu avem un raspuns de la Aeroclub. Nici nu imi spun ca nu e bun, ca l-am mai modifica, pentru ca e normal sa adopt cerintele lor. Sa va mai spun ceva: proiectantul avionului meu are la activ peste 1800 de avioane facute si totusi proiectul meu este respins in Romania. Cei de la Autoritatea Aeronautica au venit in vreo trei ture, au facut teste, apoi nu au mai vrut. Au spus ca nu vor, sute de telefoane am dat. Am stat cu avionul pe pista o luna, in urma cu un an si jumate. Acum sunt tratative sa il omologhez in Germania, ce sa fac? Mi-a fost foarte greu pana m-am obisnuit cu ideea. Nu stiu, cred ca trebuie sa dispara doua generatii’’, se destainuie inginerul de la Neamt. Mai mult, potrivit lui Vasile Procopie, acum exista si un proces pe rol, pentru ca prototipul ar fi rulat la sol fara autorizatie.
Tot la capitolul nerealizari, Vasile Procopie bifeaza, destul de amarat, aerodromul proiectat pentru ca partenerii si clientii sa vina direct la Valea Enei. Ori sa isi ia avionul gata facut, ori sa il poata vedea cum capata forma, pe parcursul lunilor de surubarit. Teren de la primarie primise fix cu aceasta intrebuintare. Numai ca parca lucrurile nu vor deloc sa se lege. “Primarul mi-a dat si mie aprobare, dar a mai dat si aprobare de constructie pentru o casa, chiar la capatul pistei. Si-a cerut scuze, dar tot asa a ramas”, a povestit constructorul moldovean.
Argumentele inginerului pentru necesitatea unui aerodrom pe miristea satului sunt cat se poate de pragmatice si au legatura cu piperatele costuri de folosire a aeroporturilor romanesti. “De cate ori aveam nevoie mergeam la Suceava, dar e 400 euro aterizarea. E normal sa incerc sa evit un asa cost. Nemtii au venit pe la Bacau o data si, stiti, nu au dat ei pe combustibil cat au dat pe aeroport. Si vor fugi si mai multi straini, cand vor vedea cat e de plata. E maximum 10 euro pe un aeroport obisnuit de afara. De aia era bun Aerodromul din Valea Enei”, a explicat directorul firmei Aer-Tech.
Si criza l-a afectat serios pe intreprinzatorul din comuna Oniceni. Cum avionul este un produs de lux, deci dispensabil, criza s-a vazut in raritatea comenzilor. “Cel mai mult am avut opt angajati. Cu criza ne-am intins pielea la maximum ca sa nu falimentam. Am avut credit la banca, am dat oamenii in somaj, i-am chemat, iar i-am dat in somaj, cum am avut comenzi. De un an si ceva am simtit lovitura, dar acum avem din nou comenzi pentru Germania si ne revenim. Si cu reparatiile e bine. Vin si clienti cu kituri sa le montam noi”, a declarat optimist constructorul de avioane.
Firma lui Vasile Procopie nu reprezinta mana cereasca numai pentru cativa sateni, care au schimbat sapa cu cheia mesterului. Elevii de la scoala tehnica din zona vin aici pentru a-si efectua orele de practica profesionala. Este vorba de 40 de tineri, care altfel nu ar fi avut sansa experientei directe in mecanica aeronautica. De altfel, inginerul Procopie a ales oameni si din randul lor, pentru a-si forma o echipa. Aceasta mai are doi membri: sotia si fiul. “Sotia mea se ocupa de toate. Luna trecuta am trimis-o cu un avion in Germania. Ea se ocupa de tranzactii mai des. Eu de constructii. Fiul meu a terminat facultatea de aerotehnica la Universitatea Sheffield din Marea Britanie si ma ajuta si el, dar pe consultanta”, mai spune Procopie razand.
Din 2008, inginerul este si consilier in comuna Oniceni. Vasile Procopie spune ca acum trebuie sa puna umarul si la reusita unui proiect de aductie a apei potabile. Potrivit expertului in avioane de agrement, asa s-ar rezolva problema apropierii nefaste dintre fantani, grajduri si closetele din curtile locuitorilor satului in care se construiesc avioane germane.
