- uncategorized
Bineinteles, un an agricol bun sau un sezon turistic estival profitabil pot influenta rezultatele economice, insa impactul acestor sectoare este incomparabil mai mic decat al industriei.
Pentru transportatori, criza a devenit realitate odata cu restrangerea productiei industriale si imputinarea marfurilor. In cazul Romaniei, la fel de bine se poate spune ca industria n-a putut tine pasul cu dezvoltarea constructiilor din cauza transporturilor, mai exact a infrastructurii de transport. Cele doua sectoare sunt interdependente la bine si la rau, iar sustinerea lor poate garanta reluarea cresterii economice.
Criza economica mondiala a afectat in primul rand in sectoarele financiar-bancar, imobiliar si industria auto, apoi a cuprins treptat toate ramurile economice. Impactul crizei a fost diferit de la tara la tara si de la o ramura economica la alta, iar in unele sectoare productia, respectiv vanzarile, nu au scazut foarte mult si, deci, o revigorare este posibila mai repede si cu eforturi financiare mai mici din partea statului.
Scaderea masiva a vanzarilor s-a produs in special la bunurile de folosinta indelungata, pentru achizitionarea carora, de obicei, populatia apeleaza la credite. Deocamdata, populatia cumpara produsele de stricta necesitate si se retine de la cumpararea produselor cu valoare mare. Apelarea la credite a populatiei si chiar a companiilor s-a restrans semnificativ, dar se pare ca in a doua jumatate a acestui an activitatea economica se va relansa. Evident, revigorarea nu va avea acelasi ritm in toate tarile.
Industria e un atu
Se cunoaste faptul ca exista o tendinta pe plan mondial de dezvoltare intr-un ritm inalt a serviciilor si, in consecinta, ponderea acestora in formarea venitului national brut in economie a crescut. Insa economiile bazate pe servicii si intr-o foarte mica masura pe activitati industriale au suferit mai mult de pe urma crizei.
Analizand criza economica in principalele tari ale lumii, se observa ca tarile in care industria este diversificata si are o pondere mai mare in produsul intern brut (PIB) criza a fost mai putin agresiva si cu consecinte mai putin grave asupra populatiei. Exemplul Chinei este aparte, prin ponderea de 45% a industriei in formarea PIB, procent ce ilustreaza cat se poate de clar ca aceasta tara a devenit practic atelierul manufacturier al intregii lumi. De altfel, strict din punctul de vedere al indicatorilor tehnici, cresterea de 7% a economiei chineze in primul trimestru al acestui an arata ca aceasta tara a resimtit o criza a cresterii, nicidecum o recesiune. Datorita acestui fapt, China poate profita de pe urma efectelor mult mai grave ale crizei in alte tari devenind un investitor important pe pietele cu potential mare de consum (de exemplu SUA) si cele furnizoare de resurse energetice sau minerale (Rusia, tarile africane etc).
Dincolo de cazul special al Chinei, in mai toate tarile in care ramurile industriale au pastrat o pondere in jur de 20% in PIB criza nu a fost foate profunda, iar balantele comerciale ale acestor state au ramas excedentare, sustinand inclusiv mentinerea unor rezerve valutare insemnate. In aceasta categorie se inscriu unele tari din Uniunea Europeana, ca Finlanda, Suedia, Austria sau Germania, plus Cehia, dintre membrele fostului bloc comunist. Aceste tari au conservat ponderea industriei in formarea PIB la un nivel insemnat, intre 19,1% si 25,9% (conform tabelului de mai sus) si sunt pe cale sa-si relanseze economiile. Cehia, de exemplu, are toate sansele sa fie prima tara din UE in care se reia cresterea economica, chiar din acest an.
Procesul de relansare economica in tari cu o industrie dezvoltata va continua in mod constant prin sprijinul acordat de stat, fara a fi necesare credite externe. Cu excedentele de care dispun, aceste tari pot relua cresterea economica foarte rapid, dar pot sa si investeasca imediat si in alte tari, gratie excedentelor comerciale ce reprezinta 8-10% din volumul de export.
Pe de alta parte, tarile in care ponderea industriei in formarea produsului intern brut a scazut la 10-12% au deficite comerciale mari si trebuie sa faca eforturi mult mai mari pentru a relansa economia, inclusiv cu ajutorul unor imprumuturi externe. De exemplu, SUA si Marea Britanie, desi au economii foarte dezvoltate si PIB ridicat pe cap de locuitor, inregistreaza deficite comerciale foarte mari din cauza restrangerii activitatilor industriale, ceea ce va determina dificultati foarte mari in relansarea economica.
Picajul cauzat de servicii
Intrucat criza economica se manifesta mai puternic in tarile mai slabe economic, multe dintre aceste state au fost nevoite sa apeleze la credite externe, cum s-a intamplat deja cu Ungaria sau Romania. In cazul Romaniei, o justificare a creditelor externe este si asigurarea absorbirii fondurilor europene, lucru imposibil daca statul nu ofera cofinantari.
In Romania, ca si in celelalte tari est-europene, criza economica mondiala s-a manifestat mai puternic, cu atat mai mult cu cat socul a fost resimtit sub forma opririi cresterii economice tocmai cand aceasta atinsese unul dintre cele mai inalte ritmuri din Europa.
Analizand dezvoltarea economica a Romaniei in perioada 2002-2007, se constata o crestere de 265,3% in preturi curente. Conform Institutului National de Statistica, in acest interval, industria a crescut cu un ritm inferior mediei pe ansamblul economiei (numai 240%), ceea ce a facut ca ponderea acestei ramuri in PIB sa scada de la 27,4% in 2002 la 24,7% in 2007.
Cea mai mare crestere economica in aceasta perioada a fost inregistrata de activitatile de constructii, unde cresterea a fost de 427%, ceea ce a determinat cresterea ponderii acestei ramuri in venitul intern brut de la 5,8% in 2002 la 9,3% in 2008.
O evolutie asemanatoare a avut-o si comertul, care a crescut tot in aceasta perioada cu 358,2%, propulsand ponderea in PIB a acestui tip de servicii de la 8,6% la 11,6%. De asemenea, tranzactiile imobiliare, inchirierile si alte servicii prestate au crescut cu 278,9% iar ponderea lor a ajuns la 15% in PIB, fata de 14,4% cat era in 2002.
Activitatea hotelurilor si restaurantelor a crescut mai rapid decat ritmul general economic, dar ponderea in PIB pe anul 2007 abia ajunge la 2,1%.
Volumul activitatii de transport, depozitare si comunicatii a crescut cu 294% in 2007 comparativ cu 2002, iar ponderea in PIB a ajuns la 10,7% in 2007 fata de 9,7% in 2002.
In ceea ce priveste agricultura, putem spune ca a avut o evolutie contradictorie, in functie de capriciile naturii, dar si din cauza ineficientei administratiei de la nivel judetean si comunal. Din punctul de vedere al capitalului uman angrenat in activitati agricole, aceasta ramura economica are o importanta foarte mare, intrucat asigura ocuparea a 28,3% din forta de munca, mai mult decat ramurile industriale. Cu toate acestea, ponderea in PIB a agriculturii a oscilat intre 6 si 11%.
Analizand toate aceste particularitati ale economiei autohtone, dar si tendintele existente pe plan mondial, una dintre concluzii este ca industria ramane principala ramura a economiei care poate fi relansata rapid. Bineinteles, pentru ca productia industriala sa creasca, este necesar sprijin financiar direct din partea statului, precum si sprijin indirect, prin alte masuri. Insa, alte ramuri economice, cum ar fi agricultura, necesita mult mai mult sprijin pentru a avea o evolutie pozitiva semnificativa, capabila sa influneteze cresterea economiei in ansamblu.
Relansarea industriei ar conduce la reducerea somajului, a impozitelor colectate de stat necesare pentru sustinerea altor domenii (sanatate, invatamant etc) si poate contribui in mod esential la ridicarea Romaniei la rangul de tara europeana.
Infrastructura de transport, baza unei industrii competitive
Pentru tari ca Germania, Franta, Suedia, Elvetia, Finlanda, Austria sau Cehia, relansarea economica este posibila mult mai repede prin sprijinul financiar acordat de stat diverselor ramuri, inclusiv industriale. In Romania, relansarea este mai dificila decat in alte tari, intrucat oricate ajutoare de stat s-ar acorda, productia industriala este plafonata de lipsa infrastructurii.
Romania ar putea ocupa unul din primele locuri din Europa in ceea ce priveste investitiile straine in industrie (nu numai in imobiliare si retail) intrucat tara noastra dispune de o forta de munca educata si relativ calificata, costurile cu forta de munca sunt printre cele mai mici pe plan european, are unul dintre cele mai favorabile sisteme de impozitare din Europa (cu exceptia notabila a noului impozit forfetar), precum si o pozitionare ideala pentru derularea exporturilor catre tarile emergente din bazinul Marii Negre, Orientul Apropiat, Orientul Indepartat si Asia de Sud Est. Insa, fara investitii in infrastructura de transport, nu pot fi atrase investitii in industrie, nici autohtone si nici straine. Cat timp unitatile de productie localizate in Romania vor suferi un handicap competitiv din punctul de vedere al costurilor de transport si al duratei de transport, industria nu se va putea dezvolta rapid si, probabil, isi va continua scaderea ca pondere in PIB.
Diverse studii ale unor companii de consultanta arata ca, pe baza proiectelor de investitii existente, Romania va ajunge la nivelul Uniunii Europene peste 100-200 de ani. Ar trebui deci sa se faca eforturi pentru a contrazice aceste preziceri, prin majorarea investitiior in infrastructura rutiera, feroviara, navala, aeroportuara, precum si in infrastructura de mediu si dezvoltarea localitatilor rurale, care in unele cazuri sunt inca in secolul XIX. Daca infrastructura va deveni corespunzatoare, Romania are sanse sa ajunga intr-un termen scurt la nivelul tarilor europene dezvoltate. Altfel, exista riscul ca asteptarile sa depaseasca si termenele pesimiste de ordinul unui secol, intrucat restul lumii nu va bate pasul pe loc.
