- uncategorized
La evolutia puternic contrastanta a economiei romanes ti – pozitie de top la ritmul de crestere dar si la cel de descres- tere – a contribuit dezvoltarea dezechilibrata a ramurilor economice, unele inregistrand progrese anormale. Ca exemple de crestere anormala pot fi men- tionate ramura constructiilor si sectorul imobiliar in ansamblul sau, dar si consumul de bunuri de folosinta indelungata (ma- sini, electronice si electrocasnice) finantat din credite. In acest sens, este remarcabila evolutia constructiilor, care in 2002 avea o pondere in PIB de 5,7% si a ajuns in 2005 la 6,7%, in 2006 la 7,2%, in 2007 la 9,26% si in 2008 la 10,8%.
Tot o crestere spectaculoasa s-a inregistrat in ceea ce priveste consumul: volumul comertului a crescut cu 229,2%, de la 17,5 miliarde de euro in 2002 la 53,6 miliarde in 2008. Alt aspect negativ a fost ca evolutia crescatoare a consumului s-a bazat in toata aceasta perioada pe importuri, ceea ce s-a reflectat negativ in cresterea deficitului comercial si, in consecinta, in contul curent. Mai este de mentionat ca fenomen negativ al acestei perioade rata exagerata a profitului in sectoarele imobiliar si bancar precum si indatorarea exagerata a populatiei in valuta, cu tot controlul realizat prin supravegherea bancara a BNR. Cresterea dezechilibrata este ilustrata de faptul ca produsul intern brut a crescut cu 146,4% in perioada 2002-2008, in timp ce agricultura a crescut cu numai 10,1%.
Acum, cele mai mari probleme le au companiile de construct ii si dezvoltatorii imobiliari, la care se adauga cele active in domeniul comertului de bunuri cu folosinta indelungata (autovehicule, electronice si electrocasnice). Nici bancile nu sunt intr-o situatie prea buna, intrucat volumul creditelor a scazut si datorita faptului ca nivelul dob~nzilor se mentine semnificativ mai ridicat decat in alte tari europene (masura justificata probabil de dorinta de a obtine in continuare rate mari ale profitului) cu toate ca inclusiv BNR a redus foarte mult dobanda de referinta.
Un fenomen asemanator se manifesta si pe piata imobiliara. Sustinerea de catre Guvern a investitiilor in sectorul construc- tiilor, prin programe precum „Prima casa“ sau programul de construire a locuintelor pentru tineri specialisti in localitati rurale s-a dovedit insuficienta. Prin urmare, acest sector stagneaza, intrucat dezvoltatorii incearca sa mentina preturile la cotele atinse inainte de criza, in timp ce populatia asteapta reducerea acestor preturi si coborarea dobanzilor bancare.
Masurile anticriza, ingreunate de deficitul bugetar
Mai toate guvernele au realizat injectii guvernamentale in domeniile care ar putea sprijini relansarea acelor ramuri economice afectate cel mai grav de recesiune. In general, aproape toate tarile au sprijinit prin inject ii de capital ramurile expor tatoare de bunuri si servicii. In mod particular, SUA au sprijinit in special bancile si partial industria auto, Germania a sus- tinut industria auto, iar Marea Britanie a luat decizia reducerii TVA pentru a stimula cresterea consumului. In cazul Romaniei, marea problema o constituie acum deficitul bugetar, care impiedica statul sa pompeze bani in economie.
Totusi, inca sunt solutii pentru rezolvarea acestei probleme, un exemplu fiind cresterea TVA pentru anumite produse (nu pentru alimente si utilitati), pe termen limitat (doi-trei ani), cu toate neajunsurile unei astfel de masuri in directia cresterii infla- tiei si descurajarii consumului. O varianta de luat in calcul ar fi si renegocierea termenilor acordului cu FMI astfel incat reducerea deficitului bugetar sa fie amanata, iar echilibrarea veniturilor si cheltuielilor statului sa survina intr-un interval de timp mai lung.
Eventual, ajutorul acordat de FMI ar putea lua forma unei linii de credit, astfel incat banii sa fie utilizati pe termen scurt, pentru rezolvarea unor urgente de creditare, apoi returnati si utilizati din nou in cazul aparitiei altor urgente. Alte posibile masuri ar fi renuntarea la impozitarea uniforma prin introducerea unor taxe suplimentare pentru acele companii care obtin profituri de 50-60%. In ultima instanta, se poate recurge la impozitarea suplimentara a veniturilor din salarii si pensii ce depasesc un anumit plafon (de exemplu, ar putea fi aplicata o cota suplimentara de 16% pentru diferenta dintre venitul total si cel mai mare salariu din sectorul public), dar aceasta masura ar trebui sa fie limitata numai la veniturile obtinute de la stat, pentru a nu descuraja initiativa privata.
Romania rurals poate sustine relansarea economica
Mai presus de toate, statul ar trebui sa sustina in special acele domenii pentru care sunt disponibile fonduri europene nerambursabile. Romania ar trebui sa acorde prioritate investitiilor in infrastructura de transport, ceea ce ar facilita investitii private – inclusiv straine – in ramuri ca industria, serviciile (in special servicii de transport, conexe transporturilor si turistice) si agricultura, o ramura foarte importanta pentru economia locala. Urgenta maxima o constituie in mod cert investitiile statului in infrastructura de transport rurala (drumuri si poduri), respectiv infrastructura in domeniul agriculturii.
Sprijinirea agriculturii in orice sector (zootehnic, cerea lier, pomicol, legumicol etc) ar avea ca efect imediat cresterea productiei atat pentru piata externa cat si pentru cea interna (intrucat apetitul romanilor pentru produse din import a fost curmat de dificultatile inerente crizei, fiind sesizabila reorientarea catre produse autohtone). Daca s-ar acorda prioritate infrastructurii rurale, efortul investit ional nu ar fi exclusiv al statului roman, ca in cazul ma- surilor de sustinere vizand alte ramuri economice. Aceasta pentru ca Romania are la dispozitie fonduri europene destinate strict agriculturii, dezvoltarii sociale a satului romanesc si dezvolta rii regionale precum si dezvolta rii infrastructurii. Absorbtia urgenta a acestor fonduri necesita anumite cofinantari din partea statului, deci un efort investit ional, dar ar contribui in mod cert la relansarea economica a Romaniei in general si la cresterea veniturilor statului.
Dezvoltarea infrastructurii in zonele rurale ar atrage investitorii romani si straini, ceea ce ar contribui la cresterea productiei si productivitatii, sporind astfel competitivitatea produselor autohtone. Este deci de presupus ca investitiile in infrastructura, determinand investitii in agricultura, vor duce in final la atragerea de investitii in logistica si distributie. Odata ce mediul rural romanesc va avea de livrat pe piata produse competitive, se va simti nevoia unor silozuri si spatii de depozitare cu temperatura dirijata, iar asemenea investitii vor deveni profitabile.
Daca fondurile nerambursabile nu vor fi accesate in toate domeniile, dar cu prioritate in infrastructura de transport, daca nu vor fi absorbite fondurile destinate dezvoltarii durabile a agriculturii si zonelor rurale, daca nu vor fi modernizate toate ramurile economice si nu va fi imbuna- tatita competitivitatea tarii, Romania va ramane in continuare cea mai saraca tara din Uniunea Europeana. Un efect previzibil este ca populatia rurala va ingrosa intr-o si mai mare masura numarul emigrantilor, fapt care ar adanci criza satului romanesc. Altfel spus, fara resurse materiale, este de asteptat o criza a resurselor umane in Romania rurala.
Potential agricol imens
Cu terenuri de uz agricol ce reprezinta 62% din suprafata totala a tarii, Romania se situeaza mult peste media europeana de 41% si surclaseaza Franta si Polonia, al caror potential agricol este socotit a fi cel mai mare din Uniunea Europeana. Insa, nu doar suprafata agricola mare este importanta, ci mai ales calitatea solurilor, capitol la care Romania ocupa locul al doilea in Europa (dupa Franta). De asemenea, forta de munca ocupata in agricultura reprezinta 30% din populatia activa, un procent foarte mare in comparatie cu celelalte state membre. Avand in vedere aceste aspecte, potrivit expertilor Bancii Mondiale, Romania ar trebui sa fie una dintre principalele tari furnizoare de produse agricole atat pentru piata comunitara cat si pentru tari din afara Europei.
Cu toate acestea, importul de produse alimentare in anul 2009 a fost de 3,4 miliarde de euro, iar exportul a insumat doar 2,1 miliarde. Faptul ca Romania este importator net de produse agricole se explica prin productivitatea mica in comparatie cu statele comunitare cat si cu principalele tari cu suprafete agricole mari din afara Uniunii Europene. De exemplu, in cazul graului, productia la hectar obtinuta in Romania este de trei ori mai mica decat in Franta sau Germania, de doua ori mai mica decat in Polonia sau Ungaria, ba chiar cu 36% mai mica decat in Bulgaria. In ceea ce priveste productivitatea la porumb, in 2007 a fost de peste trei ori mai mica decat in Germania, Franta si SUA si de peste doua ori mai mica decat in Belgia, Argentina si Marea Britanie.
Totusi, intrucat suprafata cultivata cu porumb este relativ mare in Romania, productia pe cap de locuitor este printre primele in lume. Astfel, cu o productie de porumb de 416 kilograme pe locuitor, Romania este depasita numai de SUA (895 kg/locuitor), Ungaria (836 kg/locuitor) si Croatia (440 kg/locuitor), dar surclaseaza alte mari puteri agricole, cum ar fi Argentina (370 kg/locuitor), Canada (284 kg/locuitor) sau Franta (211 kg/locuitor). O situatie similara exista si in cazul culturii cartofului: Belgia, SUA, Olanda, Germania, Franta si Marea Britanie produc peste 40.000 de kilograme la hectar, iar Romania abia 15.000, adica la nivelul Rusiei, Ucrainei, Bulgariei, Lituaniei si Slovaciei. Raportand productia de cartofi la populatie, pentru Romania rezulta 172 kg/locuitor, de aproape trei ori mai putin decat in cazul Olandei (439 kg/locuitor).
Mai bine plasate decat Romania sunt si Polonia (309 kg/locuitor), Belgia (301 kg/locuitor), Danemarca (296 kg/locuitor). Totusi, Romania surclaseaza Franta, Marea Britanie, Lituania, Bulgaria, Spania, Italia si chiar Ungaria. Chiar daca Romania are product ii relativ mari pe cap de locuitor la porumb si cartofi, in cazul carnii, situatia nu este deloc asa. Romania produce in total 47 kilograme de carne pe locuitor (in principal carne de porc – 47% din total – si de pasa- re – 31%). Acest nivel al produc- tiei plaseaza Romania pe ultimul loc in Uniunea Europeana. Cele mai mari productii pe cap de locuitor le au Olanda (144 kg), SUA (139 kg), Canada (134 kg), Danemarca (130 kg), Franta (92 kg), Polonia (91 kg) si Germania (90 kg). Toate celelalte tari comunitare au productii pe locuitor mult mai mari decat in Romania, in jurul a 60 kg.
De fapt, Romania, cu productii pe cap de locuitor de trei ori mai mici decat statele cu cele mai mari produc- tii sau de doua ori mai mici dec~t Franta, Germania, Polonia si Ungaria, se poate compara numai cu Ucraina si Rusia. Urmare a acestei situatii, in ciuda potentialului agricol recunoscut al Romaniei, in 2008 importurile de carne au totalizat 740 de milioane de euro, in timp ce exporturile au fost de 13,7 ori mai mici, adica numai 54 de milioane. Exporturile nesemnificative se explica nu doar prin faptul ca micile exploatatii produc pentru consumul propriu, ci reprezinta o consecinta a lipsei de abatoare si spatii de depozitare cu temperatura dirijata in mediul rural.
La randul lor, investit iile in aceste unitati intarzie, intrucat localitatile rurale au drumuri de o calitate mediocra. Starea precara a infrastructurii de transport din mediul rural descurajeaza si vanzarea produselor vegetale si animaliere in stare neprelucrata catre comerciant ii angrosisti, impiedicand si pe aceasta cale valorificarea potent ialului agricol.
