- uncategorized
Uneori, expeditorii participa la deplasarea marfurilor numai in calitate de intermediari, proiectand si actionand in nume propriu, dar pe raspunderea beneficiarilor de transport, care aproba inclusiv nivelul cheltuielilor de transport, depozitare si distributie. Cu alte cuvinte, expeditorii incheie contracte cu operatorii de transport, operatorii portuari, operatorii de logistica (localizati de regula in marile centre industriale si comerciale si in centrele de legatura intre diferite modalitati de transport) si distribuitori. Pentru acest lucru, ei primesc un comision din partea beneficiarilor de transport, de regula stabilit ca procent din valoarea prestatiilor angajate si derulate. Din acest motiv, acesti expeditori se mai numesc si comisionari. In unele situatii, acest gen de expeditori actioneaza si incheie contracte in numele operatorilor de transport, achizit ionand marfuri de la diversi beneficiari. Preturile si tarifele prestatiilor sunt stabilite de catre operatorii de transport. Astfel de expeditori se numesc agenti de transport.
Societatile de expeditii foarte mari, cu potential financiar important, actioneaza ca antreprenori, pentru ca preiau asupra lor raspunderea pentru intreg lantul de transport si distributie sau numai o parte din acest lant (de exemplu numai transportul) in baza unui pret tarifar total. In cazul expeditorilorantreprenori, profitul depinde de capacitatea lor organizatorica si competenta profesionala necesara pentru realizarea tuturor prestatiilor la un cost cat mai mic, fara ca marfurile sa sufere prejudicii din punct de vedere calitativ sau cantitativ. Mai mult, expeditorul-antreprenor raspunde si din punct de vedere juridic fata de beneficiari, acoperind aceasta raspundere cu un conosament direct de tip FIATA (document eliberat numai de catre casele de expeditie membre ale Federatiei Internationala a Expeditorilor si Asimilatilor acestora – FIATA). Acesti expeditori angajeaza operatorii necesari sau executa cu mijloace proprii o parte din servicii. Bineinteles, expeditorii incheie contracte cu operatorii angajati, cu raspunderi precise. De obicei, aceste raspunderi sunt preluate in contractele incheiate de expeditorii-antreprenori cu beneficiarii marfurilor care fac obiectul deplasarii de la producator la consumatorul final.
Evolutie si perspective
In Romania exista un numar redus de case de expeditii mari, capabile sa activeze in calitate de antreprenor, daca nu sunt luate in considerare casele de expeditii multinationale care si-au deschis filiale la noi. Referitor la casele de expeditii mici, care au aparut dupa 1990 si activeaza in calitate de expeditori-comisionari, acestea s-au concentrat de regula pe un singur domeniu (rutier, feroviar, maritim, aerian, vamal etc). Specializarea este datorata lipsei de capital, experienta si pregatire profesionala. Concret, lipsesc cunostintele necesare pentru a opera in toate modalitat ile de transport, pentru a intelege particularitati ce tin de comert, colectarea si distributia marfurilor de mic tonaj, dar sunt si lacune in privinta pregatirii juridice necesare pentru a derula transporturi internationale.
Treptat, unele case de expeditii au devenit mai puternice din punct de vedere financiar si bine pregatite profesional. De exemplu, unii au acumulat capital si si-au procurat mijloace de transport (mai ales in domeniul rutier si foarte rar in domeniul feroviar si fluvial), reusind astfel sa activeze nu atat ca expeditori, cat si ca operatori de transport. Altii si-au dezvoltat afacerile cu precadere in sectorul logistic: si-au construit magazii proprii, mai ales pentru realizarea activitatilor de transport consolidat (colectarea, distribuirea si vamuirea marfurilor de mic tonaj).
Acesti expeditori deveniti operatori de transport sau de distribut ie si logistica si cei care si-au extins sfera de activitate in toate domeniile de transport au toate sansele sa concureze cu succes marile case de expeditii multinationale, mai ales la nivelul producatorilor si comerciantilor mici si mijlocii existenti pe piata romaneasca, intrucat pot organiza sistemul de transport „din poarta in poarta“ si chiar pot prelua raspunderea pe
anumite tronsoane de transport.
Odata cu acutizarea concurentei, acei expeditori mici care au activat numai intr-o singura modalitate de transport sau cei care au executat numai prestatii de comisionar vamal risca sa se confrunte cu mari probleme de supravietuire, fiind practic excluse sansele lor de a se dezvolta. Situatia este agravata de o mentalitate specifica in Romania, potrivit careia micii producatori si comercianti prefera sa execute singuri transportul, chiar daca astfel au de suportat costuri mai mari decat daca ar apela la casele de expeditii. Ce-i drept, aceasta mentalitate are toate sansele sa se schimbe, din cauza competitiei in crestere. Concurenta va obliga producatorii si retailerii sa se axeze in principal pe costurile de productie si comercializare si sa externalizeze activitatea de transport, logistica si distributie, asa cum procedeaza deja societatile multinationale care activeaza in Romania.
Sanse de succes
Micile case de expeditii din Romania pot profita de oportunitat i daca isi reorienteaza activitatile si intocmesc programe de adaptare rapida, actionand in urmatoarele directii:
* tinand cont de faptul ca expeditorii straini prezenti deja pe piata autohtona prefera sa lucreze cu marii producatori si comercianti si se adreseaza doar tangential firmelor mici si mijlocii, casele de expeditii mici trebuie sa se reorienteze spre acest segment de piata neglijat, sa depuna eforturi sustinute pentru a se face cunoscuti de toti potentialii clienti si sa atraga contracte prin stabilirea de tarife promotionale (mergand pana la limitarea profitului pentru a castiga clienti);
* o masura benefica poate fi asocierea cu alte case de expeditii autohtone, scopul fiind oferirea de servicii in toate modalitatile de transport; orice producator sau comerciant prefera sa lucreze cu un singur expeditor, indiferent de modalitatea de transport utilizata, iar daca acesta nu este in stare sa ofere din start solutii pentru un transport multimodal, are sanse mici in incercarea de a obtine un contract;
* dupa cum este benefica o cooperare pe plan local pentru largirea gamei de servicii, la fel de bine poate fi urmarita o strategie de aliante cu parteneri straini, pentru a largi aria de acoperire a serviciilor; case de expeditii mici exista si in Uniunea Europeana sau in state extracomunitare, iar aliante cu acestea permit expeditorilor mici din Romania sa deserveasca clienti intr-o arie geografica mult extinsa;
* in masura in care cooperarea externa da roade, micii expeditori pot opta pentru o reorientare pe piata in calitate de agenti ai operatorilor de transport, mai ales pentru activitati de import derulate prin contracte cu conditia de livrare franco destinatie; este cazul strainilor care exporta marfa in Romania si cauta transportatori care sa efectueze livrarea: micii expeditori romani pot prelua astfel de solicitari si, jucand rolul de agent de transport, pot plasa comenzi catre transportatorii romani interesati;
* treptat, pe masura ce micii expeditori isi sporesc potentialul financiar (mai ales prin asocierea cu alte firme similare), sunt binevenite investitii in spatii de depozitare si chiar centre complexe de logistica, in special atunci cand activitatea curenta presupune derularea de transporturi consolidate (transport de grupaj sau de mic tonaj);
* nu in ultimul rand, micile case de expeditii pot actiona ca subcontractanti ai marilor expeditori-antreprenori, prin preluarea unui anumit tronson din lantul de transport (ideal, cel de distributie catre micii beneficiari); marile case de expeditii prefera acest mod de lucru, pentru ca astfel sunt degrevate de o activitate cu volum mare de munca si castiguri neatractive.
* * *
Pe langa solutiile pe termen scurt enumerate mai sus, se impun si planuri de dezvoltare cu bataie lunga, obiectivul vizat fiind trecerea de la stadiul de expeditor-comisionar la cel de expeditor-antreprenor, capabil sa actioneze in toate modalitatile de transport, nu neaparat dintr-o pozitie de top, ci prin intermediul unor parteneri seriosi.
In concluzie, micile case de expeditii romanesti ar trebui sa dea dovada de dinamism, capacitatea de a evalua si reactiona rapid la mutatiile din piata, deschidere spre cooperari pe plan local si in strainatate. Intr-un cuvant, este nevoie de inventivitate in locul imobilitatii sau autosuficientei in dezvoltare, pentru a capata o mai mare forta financiara si organizatorica.
