- uncategorized
Norme si interese
Unele dintre problemele cu care s-au confruntat transportatorii interni si internationali – de marfa si/sau calatori, membri ai ARTRI si nu numai – au fost create chiar de catre autoritatile romane care, dupa ce au edictat norme juridice in domeniul transporturilor, le-au incalcat din simpla neglijenta sau cu evidenta rea-credinta, prin aceasta avantajand unii operatori de transport mari in detrimentul altora mici.
Prin Ordinul Ministrului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr. 1842/2001, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 58 din 28 ianuarie 2002, au fost aprobate normele metodologice de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora. Aceste norme au fost modificate de mai multe ori prin ordine ministeriale, ultimul act fiind Ordinul nr. 552/2005. In anexa nr. 11.a la normele metodologice au fost stabilite criteriile de evaluare si punctajele care se acordau in cazul atribuirii curselor in trafic interjudetean (inclusiv intre doua judete limitrofe) si a traseelor in trafic judetean. In anexa nr. 11.b a fost stabilita Metodologia de punctare.
Pana la emiterea Ordinului nr. 552/2005, normele metodologice au fost modificate si completate prin Ordinul nr. 1187/2002, Ordinul nr. 84/2003, Ordinul nr. 215/2004 si Ordinul nr. 43/2005, acte emise de Ministrul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.
Prin art. I pct. 11 din Ordinul nr. 215/2004 privind Normele metodologice, a fost introdus art. 34¹ in conformitate cu care „Metodologia de atribuire a licentei de executie pentru traseu va fi stabilita de Autoritatea Rutiera Romana (ARR) si de Ministerul Comunicatiei si Tehnologiei Informatiei si va fi comunicata operatorilor de transport rutier prin afisarea la sediul agentiilor teritoriale ale ARR cu cel putin 60 de zile inainte de sedinta de atribuire a licentelor de executie pentru traseu”. Totodata, prin acelasi Ordin, art. I pct. 21, au fost modificate si inlocuite Anexa nr. 11.a si Anexa nr. 11.b.
In baza art. 34¹ din normele metodologice, asa cum au fost modificate si completate prin ordinul nr. 215/2004, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) si ARR au emis actul administrativ intitulat „Metodologia de atribuire a licentelor de executie pentru traseu din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate in trafic judetean, interjudetean intre doua judete limitrofe (si intre municipiul Bucuresti si judetul Ilfov) si interjudetean” (inregistrat la IGCTI sub nr. 7677/18 martie 2005 si, respectiv, la ARR sub nr. 13.204/18 martie 2005).
Potrivit art. 3 din aceasta metodologie, „Criteriile de evaluare si punctajele care se acorda in cazul atribuirii curselor, traseelor sau grupelor de trasee cuprinse in programul de transport de persoane in trafic national, precum si metodologia de punctare sunt prevazute in anexa nr. 11.a si 11.b din Norme”.
Totodata, in Anexa B care, potrivit art. 5 alin. 2 lit. a, „face parte integranta din prezenta metodologie”, s-a stabilit „Calendarul si procedura de solicitare electronica a traseelor cuprinse in Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate in trafic national 2005-2007, sedinta de atribuire din 3 iunie 2005”.
Pe 14 aprilie 2005 (!) a fost emis Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 552, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 341/21 aprilie 2005, pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora, potrivit caruia, „Anexele 11a) si 11b) la normele metodologice se inlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 care fac parte integranta din prezentul ordin”.
Aceste anexe modificau criteriile de evaluare si punctajele care se acordau in cazul atribuirii curselor, traseelor sau grupelor de trasee din programul de transport de persoane in trafic national (anexa 1) si metodologia de punctare (anexa 2).
Dispozitiile art. 20 din Ordinul nr. 552/2005 au fost de natura sa prejudicieze in mod grav interesele majoritatii transportatorilor prin impiedicarea acestora sa participe cu sanse corecte si egale la licitatia care s-a desfasurat pe data de 3 iunie 2005.
Aceasta ilegalitate s-a produs pentru ca licitatia fusese organizata si operatiunile privind derularea sa au fost incepute pe baza unor reguli care au fost schimbate ”din mers”.
Riscuri neasumate
In aceasta conjunctura, multi dintre transportatorii inscrisi la licitatie, care initial indeplineau toate conditiile, au fost depunctati, pe nedrept, in baza noilor norme legislative care, aplicate imediat asupra procedurii de licitatie ce a debutat in alt cadru legislativ, au condus la modificarea esentiala a regulilor de concurs.
Fata de aceasta situatie, mai multe societati de transport au solicitat in justitie, in contradictoriu cu paratii MTCT si ARR, suspendarea executarii Ordinului nr. 552/2005, in ceea ce priveste dispozitiile art. 20, al actului administrativ nr. 7677/18 martie 2005 al IGCTI, precum si al actului administrativ nr. 13.204/18 martie 2005 al ARR, intitulat „Metodologia de atribuire a licentelor de executie pentru traseu din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate in trafic judetean, interjudetean intre doua judete limitrofe (inclusiv intre municipiul Bucuresti si judetul Ilfov) si interjudetean”. Mai exact, s-a cerut suspendarea Anexei B intitulata „Calendarul si procedura de solicitare electronica a traseelor cuprinse in Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate in trafic national 2005-2007, sedinta de atribuire din 3 iunie 2005”.
Cabinetul de avocatura a sfatuit transportatorii in cauza sa actioneze energic impotriva MTCT si ARR, formuland o noua cerere de chemare in judecata prin care sa solicite chiar anularea celor doua acte normative mai sus-mentionate, cu sanse foarte mari de a fi admisa si cu consecinte foarte grave pentru cei doi parati, admiterea cererii insemnand, in fapt, anularea tuturor procedurilor de atribuire electronica a licentelor pentru traseu efectuate pana in acel moment.
Transportatorii nu au continuat insa batalia juridica de anulare a celor doua acte normative si a tuturor procedurilor de atribuire electronica a licentelor. Din exemplul prezentat se desprinde concluzia conform careia operatorii de transport sunt mai degraba interesati in initierea unor activitati de mediere la nivelul autoritatilor romane cu putere de decizie in scopul rezolvarii diverselor probleme ce privesc obtinerea de autorizatii, licente de transport etc., dar nu duc pana la capat actiuni ferme in justitie pentru anularea anumitor acte nelegale si/sau abuzive emise de autoritati, chiar daca aceasta implica, cel putin pentru o perioada de timp, anumite riscuri constand in pierderea unora dintre bataliile juridice.
Pe termen lung, operatorii de transport au sanse sa castige toate procesele pe care le-ar intenta autoritatilor atunci cand acestea, din simpla neglijenta sau cu evidenta rea-credinta, emit acte juridice (normative sau individuale) prin care se incalca dispozitii legale imperative.
