• uncategorized

RBT: De ce ati ales Polonia ca reper in cadrul analizei „Poland vs. Romania – same road, only one step in front. What can Romania learn from its larger fellow CEE member“?

Ovidiu Oancia: Polonia nu este cu mult inaintea Romaniei in ceea ce priveste implementarea proiectelor de infrastructura. Diferente mari constau in situatia infrastructurii rutiere. Densitatea retelei este mult mai mica in Romania, dar in privint a planurilor de dezvoltare, Romania si-a propus aproape la fel de mult ca si Polonia. Ramane de vazut cum vor fi implementate aceste proiecte.

In privinta infrastructurii feroviare, Romania sta mult mai bine, dar exista si aici cateva probleme de rezolvat. Daca ne gandim si la infrastructura aeroportuara, tara noastra pare a avea o situatie mai buna, avand mai multe aeroporturi, dar daca privim traficul de pasageri observam ca aeroporturile noastre sunt mult mai mici si motivul este probabil starea si capacitatea lor.

RBT: Care ar fi problemele cu care Romania se confrunta?

O. O.: Prima problema pe care as dori sa o discut este cea legata de procedurile de protectia mediului, care, nefiind tocmai potrivite, pot duce nu numai la intarzieri in implementarea proiectelor de infrastructura, ci pot fi si neconcordante cu normele europene, lucru care atrage, in final, pierderea finantarii pentru unele proiecte.

O solutie ar fi adoptarea unor reguli foarte precise in privinta impactului investitiilor asupra mediului. De exemplu, Polonia, care s-a confruntat cu aceasta problema, a recurs in iulie 2008 la infiintarea Directoratului General pentru Protectia Mediului de catre Consiliul de Ministri, sperand sa se alinieze la regulamentul UE privind protectia mediului. Aceasta institutie urmeaza sa asigure publicului un acces mult mai bun la informatiile cu privire la impactul investitiilor asupra mediului.

RBT: Exista si alte piedici birocratice?

O.O.: Da, un exemplu ar fi autorizatiile de constructie. Acestea pot avea o perioada de valabilitate destul de mica si, din cauza dificultatilor destul de mari in gasirea antreprenorilor si pregatirea celorlalte etape ale proiectului, exista situatii in care autorizatiile expira. Procesul se reia apoi si, prin urmare, se pierde foarte mult timp. In Polonia, tot in iulie 2008, Parlamentul a adoptat schimbarea legislatiei in constructii si a prelungit valabilitatea autorizatiilor de la doi la trei ani.

RBT: Ce ar fi de facut in cazul constructiei de drumuri, cand complexitatea ridicata a contractelor poate genera probleme care in final duc la anularea investitiilor si chiar pierderea finantarii?

O.O.: S-ar putea recurge, in prima faza, la o redactare mai riguroasa a acestor contracte, care poate sa presupuna o definire foarte precisa a scopului si a naturii sarcinii pe care antreprenorul trebuie sa o indeplineasca, a nivelului platii precum si date foarte precise privind implementarea proiectului respectiv. De asemenea, trebuie specificate si conditiile in care o parte se poate retrage din contract si trebuie evitata impunerea altor obligatii foarte riguroase, dar in acelasi timp nu foarte necesare, pentru antreprenori si a unor penalizari foarte mari. In Polonia, deocamdata nu s-a reusit nimic in aceasta privinta: autoritatile se confrunta in continuare cu aceasta problema, insa sunt discutii privind standardele si forma contractelor pentru lucrari publice.

RBT: Multe dintre proiectele din Romania sunt periclitate de cresterile de costuri aparute pe parcurs, tocmai pentru ca apar intarzieri pe care antreprenorii nu le pot controla…

O.O.: Nici in Polonia nu s-a rezolvat intarzierea derularii proiectelor, dar, in momentul de fata se pregatesc o serie de reguli care vor limita numarul de inspectii si controale din cauza carora, de obicei, intarzie destul de mult investitia. Totodata, se incearca implementarea unor proceduri care sa poata grabi licitatiile, dar si cresterea numarului angajatilor in institutia echivalenta CNADNR de la noi. Si intr-un caz si in celalalt, o solutie ar fi grabirea procesului de licitatie si a acordarii lucrarii antreprenorului.

RBT: Atat Romania cat si Polonia se confrunta cu lipsa antreprenorilor. Aici, care ar fi rezolvarea?

O.O.: In primul rand, impartirea proiectelor de infrastructura mari in proiecte mai mici, pentru a permite implicarea companiilor cu capacitati reduse, care de obicei nu participa la licitatii publice. In Polonia, institutia echivalenta CNADNR pregateste o serie de reguli menite sa acorde o flexibilitate antreprenorilor, ceea ce inseamna ca pot fi cerinte mai mici in implementarea anumitor proiecte, asadar antreprenorii pot sa participe la licitatii pentru proiecte de constructii de drumuri pe portiuni de 20 de kilometri, in conditiile in care pana atunci companiile respective au fost implicate ca subcontractanti ai altor antreprenori.

RBT: Ce ne puteti spune in privinta exproprierilor, reclamate adesea in Romania ca principal motiv de intarziere a proiectelor de infrastructura?

O.O.: O solutie pe care polonezii au descoperit-o in privinta exproprierii este stimularea proprietarilor de terenuri. Astfel, prin modificarea legislatiei, in Polonia a fost prelungit de la 30 la 120 de zile termenul in care proprietarii pot renunta la proprietat i, dar, in acelasi timp, a fost introdusa o crestere a compensat iei cu 5% fata de valoarea normala a proprietatii daca eliberarea se face in termen de 30 de zile. De asemenea, este prevazuta si o despagubire de aproximativ 3.000 de euro pentru relocare, compensatie care ar trebui sa fie platita in 14 zile de la luarea deciziei de efectuare a investitiei. La noi, credeam ca problema cea mai mare vine din partea proprietarilor de terenuri si nu a sistemului de proprietate din Romania, care este o chestiune mult mai complicata si practic implica mai multe parti pe langa proprietari. Pentru a grabi exproprierile care tin in loc proiecte de infrastructura, cred ca stimularea proprietarilor ar fi cea mai buna solutie, pentru ca probabil nu vor vrea sa renunte foarte usor la proprietatile lor din moment ce nu au fost obisnuiti cu exproprieri pana acum. In general, cea mai mare parte a infrastructurii prezente a fost construita acum cateva decenii, cand situatia politica era alta si, pur si simplu, nu aveam niciun cuvant de spus. Acum, totusi, traim intr-o democratie si oamenii s-au obisnuit cu drepturi. Cea mai buna solutie, daca nu inteleg importanta exproprierii nici dupa oferirea stimulentelor, ar fi un regulament care sa stipuleze exproprierile ca un lucru de importanta, de securitate nationala.

RBT: Este vreo problema de care romanii nu se lovesc?

O.O.: Ar fi lipsa materialelor de constructii, in general, a agregatelor. Polonia, de exemplu, a propus cresterea capacitatii de productie, dar si folosirea unor materiale de constructii alternative. De exemplu, un institut de cercetare pentru drumuri si poduri a adus in discutie extinderea listei materialelor de construct ii cu o serie de materiale ca zgura sau cimentul faramitat.

RBT: Credeti intr-un scenariu optimist in ceea ce priveste implementarea proiectelor de infrastructura in Romania?

O.O.: Avand in vedere ca Polonia nu este o tara destul de avansata si acum cativa ani s-a confruntat cu aceleasi probleme cu care ne confruntam noi acum si a reusit sa gaseasca solutii, inseamna ca si in Romania ar fi posibil sa se depa- seasca obstacolele. Important este sa implementezi solutiile gasite, iar polonezii nu au ezitat sa modifice diferite regulamente, proceduri sau legi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *