• uncategorized

RBT: Cum a reusit Olanda sa incurajeze dezvoltarea logisticii?

Robin Martens: Ca mai toate tarile occidentale, a aplicat cu succes o politica de sprijinire a intensificarii schimburilor comerciale. O importanta parghie de atragere a fluxurilor de marfa pe care Olanda a utilizat-o este acordarea scutirii de la plata TVA pentru tranzitul de marfuri. Prin aceasta simpla masura, se atrage un volum urias de marfa, pentru ca transporturile sunt ca apa – gasesc traseele care opun cea mai mica rezistenta.

Daca s-ar aplica o masura similara in Romania, probabil ca multe marfuri care ajung in Europa prin Rotterdam ar fi descarcate in Constanta. Iar incasarile bugetare nu ar fi diminuate, ci doar intarziate, daca destinatia acelor marfuri care tranziteaza Constanta ar deveni la un moment dat un client din Romania. Cum stocurile se fac in general pentru un interval de o luna, statul ar incasa TVA cu 30 de zile mai tarziu. Probabil ca ministrul de Finante ar avea o mare problema cu aceasta intarziere, dar castigul ar fi o mult mai mare atractivitate a Romaniei ca tara de tranzit pentru schimburile comerciale internationale.

 

RBT: In Romania, mediul privat a ridicat in mod repetat problema procedurilor vamale obstructive. Sunt atat de diferiti vamesii olandezi de cei romani?

R.M.: La fel ca in Romania, vamesii si politistii isi fac treaba si in Olanda, diferenta este ca sarcinile de a preveni si depista marfuri ilegale, contrafacute sau de contrabanda sunt organizate in asa fel incat sa nu fie ingreunate schimburile comerciale. In privinta procedurilor vamale, lucrurile se schimba in bine in Romania, poate nu atat de rapid cat ne-am dori. Probabil, pentru ca nu s-a inteles din timp ca atragerea fluxurilor de marfuri este o competitie continua intre tari, castigata de cei ce garanteaza costuri si  riscuri minime, plus timp de tranzit cat mai scurt.

In aceasta competitie, principalii competitori ai Romaniei sunt tari ca Bulgaria, Slovenia sau Croatia. Poate ca acum nu este evidenta aceasta competitie, dar criza este o perioada de respiro de care ar trebui sa se profite.

 

RBT: Avand in vedere starea infrastructurii de transport din Romania, chiar pot fi atrase noi fluxuri de marfa?

R.M.: Logistica exista doar pentru ca locul de productie nu este acelasi cu locul de desfacere. Altfel spus, logistica este o consecinta a comertului. Nu infrastructura impiedica dezvoltarea logisticii sau, cel putin in opinia mea, dezvoltarea insuficienta a infrastructurii nu reprezinta primul obstacol ce trebuie inlaturat. Principalele bariere sunt cele care ingradesc comertul, adica tin de fiscalitate sau proceduri administrative. Infrastructura este importanta, dar daca nu incurajezi comertul, poti sa construiesti cea mai buna autostrada, ca logistica tot nu se va dezvolta.

 

RBT: De ce nu vad si autoritatile astfel de rezolvari?

R.M.: Probabil pentru ca guvernele au un „termen de garantie“ foarte redus… Dezvoltarea comertului si implicit a logisticii reprezinta un obiectiv rezolvabil pe termen lung, nu se poate face de azi pe maine, pe cand guvernele se gandesc ce pot face in patru ani. Prin urmare, e mai simplu sa se concentreze pe proiecte care pot fi incheiate intr-un termen relativ scurt.

Pe de alta parte, in Romania, volumul de activitate este enorm. Trebuie facute atat de multe lucruri, incat volumul de munca necesar depaseste cu mult capacitatea de actiune a autoritatilor.

 

RBT: Cum ar trebui prioritizate masurile pe care statul si mediul privat ar trebui sa le aplice pentru dezvoltarea logisticii in Romania?

R.M.: La nivelul autoritatilor, pe termen scurt ar trebui sprijinita intensificarea schimburilor comerciale si ar trebui conturata o strategie clara de investitii. Pe termen mediu, strategia ar trebui pusa in aplicare eficient, cu respectarea termenelor anuntate.

Companiile ar trebui sa initieze un dialog foarte apropiat cu statul, pentru a stabili ce e de facut si ce nu ar trebui facut, pentru ca acum se lucreaza haotic: toata lumea investeste peste tot, fara sa-si puna in mod serios problema locatiei.

 

RBT: Care ar fi amplasamentele castigatoare pentru investitii in platforme logistice?

R.M.: Daca vorbim despre o platforma logistica la Dunare, cel mai bun amplasament ar fi la Giurgiu. In interiorul tarii, este clar ca o platforma logistica ar trebui dezvoltata undeva intre Bucuresti, Pitesti si Craiova, pentru ca o asemenea platforma are nevoie de puternice activitati de productie industriala pentru a fi profitabila. Deocamdata, nu am identificat amplasamentul ideal, dar impreuna cu o serie de parteneri analizam doua-trei locatii.

 

RBT: Aceste platforme ar trebui deservite de portul Constanta?

R.M.: Indiscutabil, Constanta nu se va putea dezvolta daca nu se incurajeaza cresterea tranzitului catre interiorul continentului. Intr-adevar, cam trei sferturi din traficul de containere derulat in prezent prin Constanta este reprezentat de marfuri in tranzit. Dar este vorba despre tranzit catre alte tari cu iesire la Marea Neagra. Este ingrijorator ca tranzitul catre Ungaria, Serbia si alte tari continentale este foarte slab dezvoltat. Practic, Constanta joaca o carte foarte riscanta: daca maine apare un terminal modern in alt port la Marea Neagra, care percepe tarife mai mici cu doar 10 centi pe container, liniile maritime vor face mai putine escale la Constanta sau vor ocoli complet acest port.

Ar trebui facut tot ce este necesar pentru a creste tranzitul de marfuri dintre Constanta si Europa Centrala, pentru ca exista deja fluxuri de marfa pentru acest coridor logistic, dupa estimarile noastre fiind vorba despre 5 pana la 7 milioane de TEU anual. Gratie investitiilor deja derulate, exista deja baza pentru a dubla traficul de containere la trei milioane de TEU anual, iar Dunarea are un potential nevalorificat, deci, in acest caz, obstacolul nu il constituie infrastructura.

 

RBT: Totusi, transportul containerizat dunarean este insignifiant… Este nevoie de sprijin direct din partea statului pentru a-i asigura cresterea?

R.M.: Sprijinul este necesar, dar nu neaparat din partea statului roman, pentru ca se pot accesa fonduri europene. Fara subventii, ar fi dificil, pentru ca transportul intermodal se dezvolta numai daca sunt indeplinite conditii draconice. Am facut multe proiecte de promovare a transportului intermodal in Olanda si am constatat ca, daca marfurile sunt deja transportate pe sosea, pentru a le trece pe cai navigabile interioare, costurile sa fie cu 35% mai mici decat cele aferente transportului rutier si trebuie sa fie operate deja serviciile de transport fluvial, cu o frecventa competitiva. Sunt conditii extrem de greu de indeplinit, dar Romania poate sa obtina fonduri europene daca isi sustine cauza la Bruxelles. Pana la urma, dintr-o simpla privire pe harta, este clar ca s-ar reduce masiv distantele de transport, implicit si impactul asupra mediului, daca Dunarea ar prelua marfuri asiatice catre inima continentului. Dezvoltarea transportului pe Dunare ar fi, deci, in interesul tuturor cetatenilor europeni.

 

RBT: Cum se traduce interesul cetatenilor olandezi, manageri de companii logistice si de transport, pentru piata romaneasca? Prin intentia de a face achizitii avantajoase?

R.M.: Interesul pentru achizitii a existat chiar inainte de criza si exista si acum. Au fost multe tatonari, dar unele companii locale nu au fost interesate. Altele, de exemplu, companiile din categoria operatorilor rutieri, nu au fost interesante pentru investitorii olandezi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *