- uncategorized
Andrei Vartolomei
Aparitia Scolii Superioare de Aviatie Civila (SSAvC) a fost urmarea unui vid la capitolul formarii personalului aeronautic: inainte de 1990, pilotii civili se pregateau intr-o scoala de pilotaj a Ministerului Apararii Nationale timp de trei-patru ani, cu toate rigorile vietii militare. Acest proces a fost insa intrerupt pana in 1999. Dupa acest deceniu pierdut, lipsa personalului s-a resimtit din ce in ce mai acut si s-a constientizat necesitatea infiintarii unei institutii de formare initiala a pilotilor. In 1999 s-a adoptat o Hotarare de Guvern privind infiintarea Academiei Romane de Aviatie, denumire schimbata in 2003, cand actul normativ a fost aprobat prin lege, in Scoala Superioara de Aviatie Civila. „Cel ce urmeaza cursurile scolii constata urmatorul lucru: pana sa intre in scoala, fiecare minut din viata lui nu avea 60 de secunde, ci numai 59. Scoala este superioara pentru ca aduce acea secunda care lipsea oricarui tanar care iubeste zborul, vrea sa zboare si face o cariera din asta. Nu este doar o metafora – daca adunam cate o secunda din fiecare minut al vietii unui om, ajungem la 15.000 de ore, adica numarul de ore de zbor cu care iese la pensie un «taromist»“, sustine Adrian Marinescu, directorul general al SSAvC.
De la pasune comunala la aeroport european
Pentru a putea obtine certificarea europeana a SSAvC, Guvernul a initiat un program de investitii axat pe modernizarea infrastructurii de la Strejnic, aerodromul fiind trecut din administrarea Aeroclubul Romaniei in administrarea scolii. In fapt, SSAvC a preluat un teren cu destinatia de… pasune comunala, fiind necesare eforturi serioase pentru a realiza un aeroport in adevaratul sens al cuvantului. Primul pas l-a constituit construirea unei piste de 700 de metri, finalizata in timp record: in mai putin de un an, in mijlocul pasunii a aparut o bretea de asfalt. Pe cele 94,7 hectare de la Strejnic se contureaza astfel un aeroport pentru avioane usoare la standarde europene, primul de acest gen din Romania.
„Aceste standarde inseamna ca aeroportul ar trebui sa fie deschis publicului larg, adica detinatorilor de licenta de operator aerian sau detinatorilor privati de aeronave din comunitatea europeana. Pista va putea fi utilizata si de avioane particulare, chiar si din clasa business-jet, daca respectivelor aeronave le sunt suficienti 400 de metri pentru decolare si aterizare“, explica directorul general al SSAvC.
Pe langa infrastructura aeroportuara, preluarea aerodromului de la Strejnic a insemnat si solutionarea problemei cazarii cursantilor. „La evaluarea facuta inca din 2004 de catre ICAO, s-au semnalat ca avantaje faptul ca scoala e singura in piata si are facilitati de instruire, dar si dezavantaje – lipsa facilita tilor de cazare. Cu ocazia preluarii Strejnicului am obtinut o cladire cu 19 camere care pot fi amenajate chiar si cu 3 locuri, asa incat am rezolvat si aceasta problema“, mentioneaza Adrian Marinescu.
Efortul investitional a dat roade in septembrie 2007, cand, dupa patru ani de stradanii, scoala devenind membru cu drepturi depline in sistemul TRAINAIR-ICAO.
Subventiile, insuficiente pentru dezvoltare
Investitiile de la Strejnic – 8,2 milioane de lei pentru pista si 6,5 milioane pentru reparatia capitala a cladirii – vor fi continuate pe termen lung cu construirea unei noi piste (de 1.100-1.200 de metri, deservita si de echipamente de balizaj si de navigatie pentru conditii de zbor instrumental), a unui nou hangar, a unui terminal pentru servicii aditionale (inclusiv aerotaxi) si a unei cladiri pentru simulatoare de zbor.
Pentru derularea acestor investitii necesare pentru a raspunde cerintelor unui centru european de formare, sprijinul statului, concretizat in prezent prin burse oferite pentru pregatirea pilotilor, este insuficient. Suma alocata in 2007 pentru subventionarea activitatii de instruire a fost de circa 13 milioane de lei, prea putin pentru ca SSAvC sa poata sustine prin forte proprii programul de dezvoltare. Din acest motiv, se va urmari schimbarea statutului scolii, prin transformarea intr-o institutie de formare rupta de banul public, capabila sa ofere servicii si unor clienti straini.
„Oricum, actualul regim de subventionare a formarii personalului aeronautic pentru operatorul aerian national nu va putea continua la nesfarsit, pentru ca alte companii ar putea reclama la autoritatile europene un ajutor de stat ce avantajeaza Tarom“, concluzioneaza directorul general al SSAvC.
Renume mare pentru o scoala mica
Planurile de dezvoltare ale SSAvC ar putea parea prea ambitioase, dar acestea au la baza solicitari concrete de formare a personalului aeronautic. Renumele scolii a depasit cu mult granitele europene, potentiali clienti pentru serviciile de instruire fiind pana si in Extremul Orient. „Am avut o solicitare din China pentru 3.000 de insotitoare de zbor. A trebuit sa spunem nu, pentru ca totusi suntem o scoala mica spre medie. In conditiile actuale, putem forma, cu efort, doar 200-300 de stewardese pe an“, a precizat Sorin Cristian Rosca, Training Director in cadrul SSAvC.
Piata potentiala e uriasa – asiaticii nu au nevoie doar de insotitoare de bord, ci si de 1.000-1.500 de piloti pe an – asa incat statutul de centru est-european de formare, intarit de prestigiul adus de cei peste 150 de piloti si sute de absolventi specializati in alte domenii decat pilotajul, pot fi valorificate. Cu atat mai mult cu cat, dupa cum spusele directorului general al SSAvC, concurenta este ca si inexistenta: „Pe plan regional cei mai apropiati de noi sunt cehii. De la granita de est a Germaniei si pana in Lituania este o harta alba – nu exista niciun centru de pregatire autorizat. Scoli sunt multe, au si bulgarii, si polonezii, dar nu de acelasi nivel, pentru ca nu sunt autorizate“.
Bineinteles, un avantaj suplimentar este dat de costurile formarii, situate sub media europeana, datorita faptului ca scoala a vizat clienti din Romania. De exemplu, cursurile pentru insotitori de bord costa 3.500 de euro. Totusi, reprezentantii SSAvC nu bat moneda pe aspectul financiar, pentru a nu lasa vreo urma de indoiala asupra calitatii procesului de instruire. „Daca am muta scoala in Germania sau oriunde in alta parte, absolven tii nu ar avea probleme in a obtine licenta de pilot, pentru ca serviciile sunt identice, exista aceleasi dotari, aceleasi aeronave, aceleasi certificari ale instructorilor. Pana la urma, nu sunt neaparat importante costurile, ci rezultatul final, adica felul in care se integreaza absolventul in piata, in profesia pentru care a fost pregatit“, sustine Sorin Cristian Rosca.
