- uncategorized
Desi problemele nu sunt de factura recenta, niciodata pana in prezent nu s-au discutat foarte serios efectele crizei precum si necesitatea de a le combate si anihila, atat de catre oamenii politici cat si de economi stii si finantistii cei mai cunoscuti in lume.
Criza economica se manifesta in toate tarile, dar in mod diferit de la tara la tara. In unele tari, efectele crizei se resimt puternic in toate domeniile, iar in altele se manifesta numai in anumite domenii si au consecinte mai putin grave, deci mai usor de combatut. De aceea, masurile anticriza au si trasaturi comune, dar si diferite de la o tara la alta sau de la un grup de tari la altele. Se poate afirma insa ca trasatura generala este lipsa de lichiditate, sistarea creditarii de catre banci sau incetinirea acestor creditari, cu efecte grave asupra populatiei si mediului de afaceri. Iar ingrijorator nu este faptul ca s-a redus ritmul de dezvoltare, ci ca foarte multe tari au intrat intr-o perioada marcata de incertitudini si nu se poate determina in cat timp va fi anihilata deteriorarea situatiei economice.
Impactul global al crizei
Criza economica manifestata initial in SUA s-a extins cu rapiditate in intreaga economie mondiala. Inceputa in sectorul financiar, care dupa indelungi discutii in Congres a beneficiat de ajutor din partea statului, criza se manifesta puternic in prezent in industria auto americana. Principalii trei producatori solicita si ei sprijin financiar de la Guvern, cu mari sanse sa obtina un raspuns pozitiv.
Evident, dificultatile resimtite de cea mai mare putere economica a lumii s-au propagat rapid la scara globala, inclusiv in China, tara a carei economie este dirijata dupa un model total diferit de cel al SUA, dovada ca nu sunt de blamat doar principiile economice capitaliste. Ce-i drept, economia Chinei nu va intra in recesiune, ci doar isi va incetini ritmul de dezvoltare (la circa 7,5%), intrucat scaderea exporturilor nu va fi insotita de o reducere in aceeasi masura a productiei industriale, datorita posibilitatii de a dirija partial pe piata interna marfurile destinate exportului, prin cresterea veniturilor populatiei. China dispune de cele mai mari rezerve valutare (de ordinul multor trilioane de dolari) si a decis sa sporeasca veniturile populatiei cu circa 600 miliarde de dolari, pentru a creste astfel consumul intern si a evita reducerea productiei si concedierile in industrie. In plus, China isi permite, tot datorita marilor rezerve valutare de care dispune, sa sporeasca investitiile in strainatate chiar in aceasta perioada de criza, mai ales in tarile detinatoare de resurse, sau sa patrunda pe anumite piete (care probabil vor lua masuri de restrictionare a importurilor), inclusiv in UE si SUA.
Globalizarea crizei a impus necesitatea reunirii liderilor celor mai mari puteri economice din lume pentru a identifica solutii, iar intalnirea factorilor politici de decizie din 20 de state ale lumii care insumeaza peste 75% din economia mondiala a dus la un acord privind aplicarea unor masuri anticriza. Desi aceste masuri sunt diferite de la tara la tara, elementul comun este necesitatea ca statul sa intervina in economie. Cu toate ca modul concret de actiune este diferit, s-a considerat necesar sa se sprijine financiar atat bancile, cat si unele industrii, pentru a limita consecintele grave pe care le va suporta populat ia. De asemenea, s-a cazut de acord sa fie intarit rolul FMI si al Bancii Mondiale pentru a ajuta tarile care nu au posibilitati financiare in sprijinirea anumitor sectoare economice.
La nivelul UE s-a hotarat ca toate cele 27 de state membre sa aplice un pachet de masuri comune, intre care cele mai importante au ca scop stimularea consumului, evitarea unei avalanse de falimente, sustinerea categoriilor economice si sociale cele mai defavorizate, respectiv asigurarea unor efecte benefice pe termen cat mai lung.
Pentru stimularea consumului, s-a luat in calcul reducerea taxei pe valoare adaugata pana la 15% in acele tari care aplica o cota superioara acestui nivel. Prevenirea falimentelor vizeaza pe de o parte sprijinirea acelor companii care, daca au probleme grave, risca sa determine cresterea somajului sau chiar sistarea activitatii anumitor sectoare economice. Prin urmare, sprijinul ar urma sa fie acordat mai ales unor grupuri industriale mari, conditia fiind ca acestea sa aiba capacitatea de a se redresa intr-un termen cat mai scurt.
Pe de alta parte, Comisia Europeana a recomandat acordarea sprijinului financiar si intreprinderilor mici, lipsite de posibilitat i de redresare prin forte proprii, si chiar unor gospodarii individuale. Executivul UE a mai recomandat ca, in toate cazurile in care statele acorda sprijin financiar, sa se realizeze pe proiecte de lunga durata, care sa poata fi incluse in bugetele mai multor ani. Aceasta recomandare, precum si ideea reducerii unor cheltuieli publice neesentiale are ca scop limitarea depasirii pragului de deficit bugetar de 3% stabilit la nivel comunitar.
Sprijinul financiar pentru combaterea crizei in toate cele 27 de state ale Uniunii Europene ar trebui sa reprezinte 1,5% din produsul intern brut comunitar, adica 200 de miliarde de euro, cu mentiunea ca sprijinul national sa reprezinte 1,2% din PIB, restul fiind asigurat din bugetul UE.
Solutii adaptate la problemele Romaniei
In Romania, consecintele crizei se reflecta mai ales in sectorul imobiliar, inclusiv ramura constructiilor, dar si in reducerea productiei manufacturiere destinate exportului sau chiar a celei destinate pietei interne, precum industria auto.
Aceste efecte au ca principala cauza lipsa de lichiditati, determinata la randul sau de faptul ca bancile din Romania au finantat creditarea pe plan local prin imprumuturi de la bancilemama si nu prin marirea fondurilor proprii sau incurajarea economiilor populatiei.
Totusi, nu doar bacile sunt vinovate de aceasta situatie. Astfel, economiile populatiei si ale companiilor, care ar fi trebuit sa reprezinte principala sursa de finantare a bancilor (fiind si cea mai ieftina), au fost descurajate de randamente negative si impozitarea veniturilor din dobanzi. Iar un motiv in plus de descurajare l-a constituit in ultima perioada si garantarea depozitelor la un nivel scazut, care incurajeaza migrarea capitalurilor pe alte piete, unde se garanteaza intreaga suma depusa in banci. Un alt fenomen negativ care afecteaza economia romaneasca este deficitul comercial, reflectat si in contul curent, cu atat mai mult cu cat in 2009 nu se mai poate conta in aceeasi masura nici pe transferuri de capital ale muncitorilor romani din strainatate si nici pe un volum ridicat al investitiilor straine directe.
Dificultatile sunt agravate de perspectiva cresterii deficitului bugetar, mai ales ca se prefigureaza reducerea incasarilor publice avand in vedere profiturile mai mici ale companiilor si veniturile mai mici ale populatiei, ca urmare a concedierilor, reducerii activitatii economice sau reducerii drepturilor salariale.
Pentru a limita efectele problemelor care greveaza dezvoltarea economica a Romaniei in acest an, este de dorit ca statul sa ia macar o parte din masurile recomandate la nivel european. Cele mai eficiente masuri, care pot avea efecte nu doar in urmatoarele luni, ci si pe termen lung, ar fi acordarea de ajutoare de stat unor companii, sprijinirea sectorului agricol si nu in ultimul rand investitia in infrastructura. Bineinteles, astfel de cheltuieli suplimentare nu se pot adopta daca nu se reduc alte cheltuieli, fiind necesara o analiza serioasa privind importanta fiecarei alocatii bugetare.
Sustinerea financiara a statului pentru acele companii care se pot redresa rapid odata ce le sunt puse la dispozitie fonduri pe care acum bancile nu le mai pot acorda reprezinta una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cresterii somajului. Este insa necesar ca ajutorul sa fie acordat acelor companii care produc bunuri competitive atat pe piata interna cat si pe piata externa (de exemplu, producatorii din industria auto sau cei din domenii traditional exportatoare, precum industria textila, de incaltaminte, mobila…). Si sectorul agroalimentar ar trebui sprijinit, intrucat ar fi posibile nu doar sustinerea unei categorii sociale defavorizate din mediul rural, ci si recastigarea pozitiei dominante a producatorilor autohtoni pe piata interna, ba chiar si cresterea competitivitatii la export.
Cea mai importanta masura anticriza o consider a fi insa finantarea cu prioritate a proiectelor din infrastructura, mai ales de transport, nu doar de mediu, rurala sau urbana. Aceasta masura este utila nu numai pentru ocuparea de noi locuri de munca prin lansarea unor lucrari de mare anvergura, dar va inlesni integrarea Romaniei in UE, va reduce costul transporturilor (si implicit al produselor romanesti exportate) si va spori tranzitul intre Orient si tarile comunitare prin Romania, oferind astfel oportunitati de dezvoltare pentru companiile prestatoare de servicii in acest domeniu.
Dezvoltatrea infrastructurii nu este insa doar o masura anticriza, ci ramane cea mai importanta – vitala chiar – pentru cresterea economica a Romaniei. Fara investitii in infrastructura de transport, Romania va iesi din criza intr-o situatie economica mult mai defavorizata decat cea actuala in comparatie cu restul statelor europene.
