- uncategorized
Rolul acestor intermediari intre beneficiarii si executantii livrarilor nu este numai acela de a activa ca arhitecti ai transporturilor, ci si de a prelua raspunderea totala asupra marfii de la locul de livrare pana la destinatia finala. Este evidenta in aceste conditii tendinta ca marii producatori si comercianti sa caute expeditori cu o cat mai larga oferta de servicii, iar favoritii sunt cei care pot furniza prestatii complete: expeditorii-antreprenori „full services“.
Pentru a efectua deplasarea marfurilor de la producator la consumatorul final sunt necesare realizarea de diverse servicii si indeplinirea unor formalitati birocratice sofisticate, care necesita nu numai timp, dar si cunostinte specifice, nu neaparat legate de procesele de productie si comercializare, dar uneori determinante in cucerirea sau conservarea pietelor de desfacere.
Sigur, in cazurile in care livrarea marfii se face in zone apropiate, din aceeasi tara, lucrurile nu sunt atat de complicate, dar in lantul logistic intervin cel putin un transportator, un distribuitor si un retailer sau chiar si un depozitar. In foarte putine cazuri, de regula numai pe anumite piete apropiate geografic de locul de expediere, producatorii sau comerciantii angrosisti organizeaza propriile filiale sau unitati independente, controlate numai prin participarea cu capital, care se ocupa cu expedierea, transportul si chiar distributia catre retaileri.
De aceea, majoritatea marilor producatori si comercianti angrosisti apeleaza la diversi operatori de prestatii de servicii post-productie si post-vanzare (expeditori, operatori de transport, operatori portuari sau cei care actioneaza in terminalele de transbordare de la un mijloc de transport la altul, in depozite, in parcuri logistice, distribuitori si retaileri etc). Pe de alta parte, nu doar producatorii si angrosistii, ci inclusiv consumatorii de orice fel de bunuri doresc ca produsul respectiv sa fie livrat nu numai de o calitate superioara si la un pret cat mai mic, dar si rapid, fara a fi necesara indeplinirea unor numeroase formalitati birocratice.
Alternativa expeditorului-comisionar
Avand in vedere faptul ca globalizarea cuprinde toate regiunile, inclusiv cele foarte indepartate geografic de locul de expediere al producatorului sau comerciantului angrosist, se impune participarea in procesul de livrare a marfii a unui numar mare de operatori de prestari de servicii, respectiv: operatori din mai multe modalitati de transport, operatori de incarcare/descarcare in punctele de transbordare de la un mijloc de transport la altul, operatori in parcurile logistice si in final comercianti care se ocupa de vanzarea cu amanuntul. Producatorii sau comerciantii angrosisti sunt obligati sa contacteze pe toti acesti operatori si sa incheie contracte prin care sa stabileasca conditiile, pretul, modalitatea si termenul de plata, nivelul maxim al raspunderii in caz de pierdere sau avariere a marfii – toate acestea fiind conditii obligatorii pentru a determina costul total al lantului de expediere, transport si distributie.
Corporatiile multinationale actioneaza in toata lumea, ceea ce impune un circuit complicat al produselor de la furnizori la consumatori finali situati in regiuni indepartate si de aceea pot aparea la aceeasi livrare mai multe modalitati de transport care au reglementari diferite atat in ceea ce priveste intinderea raspunderii cat si nivelul acesteia.
Trebuie tinut cont de faptul ca in lantul de operatori post-vanzare o parte vor fi angajati si vor actiona fie in contul cumparatorului, fie in contul vanzatorului, in functie de conditia de livrare stabilita in contractul de vanzare/cumparare. De aceea, fie vanzatorul, fie cumparatorul angrosist apeleaza la un expeditor sau direct la operatorii de prestari servicii.
In cazul in care se apeleaza la un expeditor, acesta poate lucra fie ca organizator de transport pe baza de comision, fie ca expeditor-antreprenor. In situatia in care expeditorul lucreaza in calitate de comisionar, el angajeaza, organizeaza, incheie contracte cu operatorii de prestari servicii in nume propriu, dar pe riscul si in contul producatorului sau comerciantului.
Comisionul poate fi stabilit fie printr-o suma forfetara, fie ca procent din valoarea totala a prestatiilor pe care le-a angajat si le deruleaza. Expeditorul raspunde numai pentru greselile proprii, iar in restul cazurilor el raspunde numai in masura in care raspund tertii angajati fata de el. Sigur ca raspunderile asumate in contractele cu tertii operatori, precum si costurile trebuie sa-i fie comunicate vanzatorului sau cumparatorului pentru a calcula atat riscurile, cat si costurile totale in functie de care se stabileste pretul de vanzare/cumparare la conditia de livrare prevazuta in contract.
Serviciile complete, mai importante decat costul
Expeditorul-antreprenor preia asupra sa nu numai organizarea dar si raspunderea totala de la locul de livrare pana la destinatia finala, in baza unui pret forfetar. Expeditorii-antreprenori „full services“ nu au limita de raspundere in functie de raspunderea tertilor intercalati in procesul de deplasare a marfii de la producator la consumator, ci in functie de raspunderea stabilita in contractul de expeditie cu producatorii sau comerciantii angrosisti. De aceea, expeditorul-antreprenor „full services“ incheie un contract de asigurare, caz in care prima de asigurare depinde de valoarea marfii si de nivelul raspunderii tertilor.
In aceasta situatie, pretul convenit este mai mare decat suma totala pe care o expeditorul o plateste operatorilor de prestari servicii pe intreg lantul de transport si distributie, intrucat pe langa faptul ca preiau asupra lor raspunderea de avariere sau pierdere, precum si costurile de executare a acestor servicii, casele de expeditii trebuie sa-si acopere cheltuielile proprii si un beneficiu rezonabil.
Avand in vedere greutatile pe care le intampina in procesul de angajare a diversilor operatori intercalati pe lantul de deplasare a marfii, nivelul raspunderilor uneori mai mici decat valoarea marfii, fluctuatia preturilor care poate interveni pe parcursul perioadei de angajare a contractului de expeditie cu producatorii sau comerciantii, treptat, expeditorii-antreprenori „full services“ cumpara sau devin asociati cu operatorii prestatori de servicii. In acest mod, se prefigureaza intr-un viitor apropiat o ramura a industriei de expeditie, transport si distributie la fel de puternica financiar ca producatorii si comerciantii care incheie contracte de expeditii „full services“.
Pe de alta parte, unii producatori sau comercianti si-au organizat propriile case de expeditii, care actioneaza independent si sunt controlate numai din punctul de vedere al capitalului. De asemenea, marii operatori de transport (mai ales operatorii de transport maritim containerizat) isi creeaza propriile case de expeditii, care au menirea de a stabili legaturile cu operatorii prestatiilor de servicii de transbordare si cu operatorii de transport feroviar, fluvial si rutier. In unele cazuri, aceste case de expeditii organizeaza departamente proprii sau filiale care in mod indirect apartin marilor operatori maritimi. In aceasta situatie, operatorii maritimi devin operatori de transport si expeditori „full services“. Chiar si unii operatori de transport feroviar sau de transport rutier achizitioneaza sau controleaza unele case de expeditii pentru a oferi beneficiarilor servicii complete.
In concluzie, expeditorii-antreprenori „full services“, indiferent de provenienta capitalului sau de natura acestuia, devin preferatii producatorilor si comerciantilor, iar micilor expeditori le revine rolul de subcontractanti ai caselor de expeditii cu servicii complete.
