- uncategorized
Ce-i drept, si la noi sunt puse în aplicare timide masuri anticriza: operatorii feroviari sunt pe cale sa scape de plata accizelor la motorina, pe Dunare încep în sfârsit lucrarile de îmbunatatire a conditiilor de navigatie, iar în porturi se fac reduceri de taxe pentru a atrage marfa. Pentru carausii rutieri, însa, nimic nou sub roti – aceleasi drumuri proaste, amenzi cu toptanul si dari împovaratoare administrate nefericit. Nu-i de mirare, deci, ca operatorii rutieri continua sa-si spuna, ca si anul trecut, ca sunt furati de stat, banii lor neregasindu-se în ceva ce le-ar fi util sau benefic.
Impozitul forfetar a dat apa la moara celor nemultumiti, noua gaselnita a finantistului-sef Pogea stârnind discutii aprinse. S-au gasit câtiva care sa agreeze masura, întrucât i-ar putea scoate din piata pe evazionisti, dar mult mai multi au considerat ca lupta împotriva celor necinstiti n-ar trebui sa loveasca si în firmele de buna credinta. Analizat dintr-o perspectiva cinica, impozitul forfetar poate fi considerat chiar un rau necesar: teoretic, unul dintre efecte ar fi împutinarea transportatorilor. Cei slabi, incapabili sa reziste presiunii fiscale, vor trage obloanele, iar oferta de servicii de transport ar trebui astfel sa se reduca, efectul final fiind revenirea tarifelor la un nivel sustenabil. Masura plafonarii ofertei de transport prin îngreunarea accesului unor noi operatori pe o piata considerata supraaglomerata a fost sustinuta chiar de asociatiile profesionale în cadrul protestelor de anul trecut si aceleasi efecte sunt pe cale sa fie produse de impozitul forfetar. Iar subtierea ofertei, fie si fortata printr-o masura fiscala, poate fi mult mai usor acceptata decât propunerea de fixare a unor tarife minime obligatorii.
Bineînteles, impozitul va lovi mult mai puternic micii transportatori, dar, pentru cei care au afaceri sanatoase, exista solutii de evitare a noii dari, mergând pâna la extrema emigrarii fiscale.
