- uncategorized
Notificarea de plata este prima procedura intreprinsa cu scopul de a determina debitorul sa achite sau, eventual, de a rezolva pe cale amiabila conflictul. Se poate spune ca este un prim pas in readucerea la normalitate a relatiilor comerciale dintre clientul casei de avocatura si debitorul acestuia. In absenta unui raspuns din partea debitorului la aceasta notificare, demersurile ulterioare care pot fi intreprinse sunt repartizate in trei etape: antejudiciara, judiciara si executare silita. Demersuri antejudiciare In cadrul etapei antejudiciare, nu se apeleaza la forta coercitiva a statului.
Aceasta etapa cuprinde adrese catre institutii precum Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date (INEP), primarii, banci, societati de leasing sau organe de control precum Garda Financiara ori Administratia Fiscala. In cazul in care debitorul nu raspunde notificarii de plata primite, vom inainta adresa la INEP si Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC) in vederea identificarii domiciliului administratorului si a bunurilor acestuia. Acelasi scop il are si adresa catre primarie. Cat priveste instiintarile adresate bancilor si societatilor de leasing, acestea vizeaza informa rea asupra starii de insolventa in care se afla debitorul.
De asemenea, este necesara o sesizare a Garzii Financiare si administratiei fiscale in vederea efectuarii de controale pentru a stabili daca facturile pe care se intemeieaza creanta creditorului sunt inregistrate in contabilitatea societatii debitoare sau daca aceasta a depus bilantul contabil, caz in care este pasibila de contraventie. O alta procedura la dispozitia creditorului o constituie inscrierea in lista neagra a debitorilor, aflata la dispozitia publicului. In cazul in care exista nereguli evidente de incalcare a dispozitiilor legale prin spalare de bani prin tinerea unei contabilitati duble sau incheierea unor contracte vom inainta o sesizare catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. Optiuni in etapa judiciara In cadrul etapei judiciare, este urmarita recuperarea creantelor apeland la sistemul judiciar din Romania, care ne pune la dispozitie diverse actiuni, de la cele speciale (ordonanta sau somatia de plata), la cele de drept comun (actiune in pretentie, cerere de incepere a procedurii insolventei) sau masuri asiguratorii (sechestru asigurator, inscrierea litigiului in cartea funciara).
Daca se alege procedura de drept comun, se va intenta o actiune in pretentii, iar daca se alege procedura speciala, actiunea este formata din somatia de plata, care are ca temei de drept OG 5/2001 privind procedura somatiei de plata si OUG 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale. Aceasta din urma procedura este urgenta, adica se judeca cu celeritate. Un creditor care se adreseaza instantei de judecata cu o actiune intemeiata in drept pe dispozitiile prevazute de OUG 119/2007 are posibilitatea ca, din punct de vedere juridic, sa-si formuleze actiunea si pe dispozitiile prevazute de OG 5/2001, cu modificarile si completarile ulterioare; reciproca acestei situatii juridice nu este insa valabila.
Cele doua acte normative difera, in esenta, datorita sferei de aplicare. Astfel, OUG 119/2007 are ca obiect doar creantele certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale. In cadrul etapei judiciare, plangerea penala constituie modalitatea de a semnala organelor de politie si procurorului producerea unei infractiuni astfel cum este prevazuta de legea penala. Este vorba despre infractiunea de inselaciune, prevazuta de articolul 215 din Codul penal, conform alineatelor 3 si 4: *„3)
Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate(…)“; *„4) Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alineatul 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatul 2“.
Executarea, finalitatea procesului de aplanare a conflictului In cazul in care a fost intentata o actiune pe fond ca somatie de plata sau actiune in pretentii, este necesara inaintarea catre instanta sesizata cu aceasta actiune a unei masuri asiguratorii numita sechestru asigurator. Conform articolului 591 alineatul 1 din Codul de procedura civila „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile, daca dovedeste ca a intentat actiune“, intrucat exista pericolul disparitiei bunurilor debitorului si astfel iminenta insolvabilitatii.
In cazul in care se constata ca societatea este insolvabila si sunt indeplinite conditiile de urmarire a patrimoniului administratorului societatii, se va inainta instantei competente o cerere de impartire de bunuri comune, care are drept scop identificarea bunurilor administratorului si partajarea lor fata de bunurile care se cuvin sotiei sau sotului acestuia. De asemenea, se va putea introduce impotriva administratorului societatii o cerere revocatorie sau pauliana, caracterizata ca fiind acea actiune prin care creditorul solicita revocarea sau desfiintarea judiciara a actelor incheiate de debitor in frauda drepturilor sale. Vizand existenta acelor acte, actiunea pauliana este indreptata impotriva tertului care a beneficiat de pe urma lor. Fundamentul juridic al actiunii fata de debitor rezida, pe de o parte, in dreptul de gaj al creditorului, iar pe de alta parte in ideea ca prin actele frauduloase debitorul comite un delict civil impotriva creditorului, delict ale carui consecinte negative este obligat a le repara.
In momentul in care exista un titlu executoriu, o hotarare definitiva si irevocabila, debitorul va fi somat sa plateasca debitul. In caz contrar, aceasta hotarare va fi pusa in executare. In cazul in care executorul constata ca debitorul nu mai detine niciun bun, se va introduce o cerere de dizolvare avand in vedere si existenta motivelor prevazute de articolul 237*) din Legea 31/1990: „(1) La cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni; b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la ONRC; c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta; d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii“.
Proceduri noi privind insolventa Atunci cand creditorul – de exemplu, transportatorul – are de recuperat o creanta in cuantum mai mare de 30.000 de lei, poate solicita instantei intrarea debitorului in procedura insolventei. Conform articolului 3 alineatul 1 din Legea 85/2006, insolventa este „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile“. Creditorul care doreste sa porneasca procedura insolventei impotriva unui debitor, nu trebuie sa faca dovada ca debitorul sau este insolvabil, ca nu detine resurse pentru acoperirea datoriei. Aceasta deoarece, asa cum am precizat, legea prezuma ca daca elementele de mai sus, respectiv vechimea datoriei certe, lichide si exigibile si cuantumul acesteia sunt intrunite, debitorul se afla in insolventa.
Aceasta prezumtie nu este una absoluta, astfel incat aceasta poate fi rasturnata de catre debitor, care poate arata ca detine fonduri suficiente pentru acoperirea datoriei si ca, din alte motive, a omis sau a refuzat plata catre creditorul sau. Modalitatea procedurala prin care debitorul se poate apara si poate sustine solvabilitatea sa este contestatia, prevazuta la articolul 33 alineatul 2 din Legea 85/2006. La inceputul acestui an, au fost adoptate doua noi modalitati de prevenire a procedurii insolventei: concordatul preventiv si mandatul ad-hoc, reglementate de Legea 381/2009.
Prin concordatul preventiv, firmele de transport aflate in dificultate financiara pot apela la o intelegere pe cale amiabila cu creditorii, cu privire la modalitatea in care acestia isi pot achita datoriile. In schimb, noua lege nu permite ca aceasta procedura sa poata fi aplicata si in cazul in care creditorul e statul. Mandatul ad-hoc este a doua institutie reglementata de lege si este o procedura confidentiala prin care instanta desemneaza un mandatar adhoc, care negociaza cu creditorii in vederea realizarii unei intelegeri cu unul sau mai multi dintre acestia, pentru a depasi starea de dificultate financiara in care se afla societatea in cauza.
