- uncategorized
RBT: Domnule Bosscher, cum vedeti Romania acum, imediat dupa intrarea in Uniunea Europeana?
Gert Bosscher: Lucrez de 20 de ani in ceea ce noi numim agribusiness. Am petrecut 18 ani la Glencore, iar de doi ani sunt in colectivul Nidera. In Romania am venit prima data in 1991 si am lucrat cu firme mari ca Romcereal, Agroexport sau Comcereal. Din 1995 am participat la exportul de cereale si am vazut pe viu evolutia portului Constanta in ultimul deceniu. S-au schimbat multe lucruri, s-au facut multe investitii, iar acum pot spune ca in toti acesti ani situatia de ansamblu a transportului si comertului din Romania s-a imbunatatit semnificativ.
RBT: Anul trecut, traficul de cereale prin portul Constanta a crescut fata de 2005 cu 19,3% depasind 7 milioane de tone. Cum credeti ca va evolua exportul romanesc de cereale dupa aderare?
G.B.: Un mare avantaj consta in simplificarea documentelor vamale pentru exportul de cereale provenite din alte tari europene. Un dezavantaj pentru transportatori va fi faptul ca excedentul de porumb din Romania se va exporta cu precadere in alte tari din Uniunea Europeana si ma refer in special la Spania, Italia sau Grecia. Acest fapt va fi insa in avantajul producatorilor locali, pentru ca ei vor avea parte de preturi mai bune. In ceea ce priveste graul, acesta va fi livrat in Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Tot legat de transport, este foarte probabila o tendinta de scadere a tonajului navelor cu care se exporta cereale pe distante mici. In anii trecuti, traficul era concentrat pe nave din clasa Panamax, dar cred ca de acum livrarile pentru Grecia se vor face cu nave mici, de 3.000 tdw, iar pentru Spania se vor folosi vapoare din clasa Handymax, cu un tonaj de 25.000-30.000 tdw.
„Romania ar trebui sa consume grau unguresc si sa profite de avantajul portului Constanta pentru a exporta recolta proprie“
RBT: Poate deveni Constanta un port de tranzit pentru cerealele altor producatori europeni?
G.B.: Deja prin Constanta se exporta in principal grau din Ungaria si probabil ca aceasta preponderenta va continua. In mod normal, graul romanesc ar trebui sa ia calea exportului, iar piata interna din Romania sa fie alimentata cu excedentul de grau din Ungaria. Deocamdata, graul din Ungaria tranziteaza Romania si ajunge sa fie exportat catre alti consumatori pentru ca are o calitate mai buna decat cel romanesc. Diferenta de calitate tine de tratamentele aplicate culturilor, care la randul lor tin de forta financiara a fermierilor. Este de asteptat ca odata cu aparitia subventiilor europene pentru fermierii romani, acestia sa poata imbunatati calitatea recoltelor. Ar trebui sa creasca si productia, ca urmare a majorarii randamentelor la hectar. De exemplu, in Ungaria, in primii patru ani dupa aderare randamentele la hectar au crescut cu procente importante: 18% la grau si 25% la orz. Astfel de progrese ar putea fi inregistrate si in Romania, mai ales daca va avea loc o concentrare a terenurilor agricole, mult prea faramitate in prezent. Ideal ar fi ca suprafata medie a unei ferme romanesti sa se apropie de 100 ha.
RBT: De ce ar trebui sa consume Romania graul unguresc si sa exporte recolta proprie?
G.B.: E simplu: cheltuielile cu transportul sunt foarte importante. Se poate ajunge in situatia ca pretul transportului sa reprezinte chiar 50% din costul cerealelor la consumatorul final. De aceea, consider ca Romania ar trebui sa consume grau unguresc, importat pe rute scurte, chiar pe cai rutiere, si sa profite de avantajul portului Constanta pentru a exporta recolta proprie. Costul mic al transportului pe apa permite accesarea unor piete indepartate. De exemplu, graul unguresc transportat in barje pe Dunare si apoi cu nave maritime din Constanta a fost livrat anul trecut tocmai in India. A fost o situatie speciala, cauzata de recolte slabe in India si Australia. Daca in 2006 India a importat 6,5 milioane de tone, se estimeaza ca in acest an va avea nevoie doar de 3-4 milioane de tone.
RBT: Din moment ce costurile transportului sunt atat de importante in cazul comertului cu cereale, ar putea Constanta sa concentreze si exporturile altor tari din bazinul Marii Negre?
G.B.: Nu cred ca este posibila o astfel de concentrare. Ucraina are grau de calitate slaba, folosit mai mult ca furaj, dar in acelasi timp detine o infrastructura suficient de bine pusa la punct pentru a putea exporta pe mare tot excedentul de grau. Exista depozite pentru cereale cu o capacitate de 1,3-1,4 milioane de tone in porturile Odessa, Yuzhny si Ilyichevsk. Rusia sta mai prost la capitolul infrastructura – are doar portul Novorossiysk, dar aceasta tara este cel mai mare competitor din zona si e putin probabil sa lase exporturile pe seama altora. Rusia exporta aproximativ 10 milioane de tone si concureaza mai mult pentru exporturi de grau spre tari apropiate, ca Turcia, Grecia sau Italia.
„Trebuie sa admitem cu totii ca transportul pe apa este cel mai ieftin, iar daca ai un nivel al apei constant, poti mari exporturile“
RBT: Totusi, ati mentionat de cateva ori faptul ca Ungaria exporta grau prin Romania. De ce nu s-a ales alta tara cu iesire la mare ca punct de plecare pentru exporturile ungare?
G.B.: Dunarea are un rol important, pentru ca permite transportul cu costuri minime. E drept, este loc de mai bine – pe Dunare sunt probleme de navigatie. Se pierd uneori saptamani intregi cand barjele sunt blocate din cauza apelor mici. Evident ca in astfel de situatii planificarea livrarilor este data peste cap.
RBT: Ar putea fi interesate firme puternice din Europa sa investeasca in proiecte de mare anvergura menite sa elimine problemele navigatiei dunarene?
G.B.: Exista interes pentru proiecte de infrastructura, dar acesta s-a materializat numai in dotarea porturilor cu spatii de depozitare moderne si eficiente sau cu utilaje destinate manipularii marfurilor. S-a investit si se va mai investi in silozuri, la Giurgiu, Braila si in alte porturi. Pentru a imbunatati navigatia, este insa nevoie de implicarea statului. Cu bani europeni, autoritatile pot rezolva problemele de navigatie in cadrul unor proiecte nationale. In domeniul privat, nimeni nu vine sa investeasca in apa, pentru ca din apa nu iti recuperezi banii. Cred ca eforturi ar trebui facute de catre toate tarile riverane Dunarii, pentru ca trebuie sa admitem cu totii ca transportul pe apa este cel mai ieftin, iar daca ai un nivel al apei constant, poti mari considerabil exporturile.
