- Opinii
La 1 Decembrie 1918 reprezentantii tuturor provinciilor romanesti au hotarat unirea acestora intr-un singur stat – Romania, stat ce s-a situat pe locul sapte in randul statelor europene din punct de vedere al suprafetei teritoriale, al numarului de locuitori si al resurselor. In cei 22 de ani de pace dupa unire, Romania s-a dezvoltat in ritm acceptabil din punct de vedere economic, educational si social, dezvoltare ce dadea speranta romanilor sa se apropie de nivelul de dezvoltare al tarilor occidentale.
Declansarea celui de al Doilea Razboi Mondial a avut mari consecinte negative asupra dezvoltarii economiei Romaniei, iar prin participarea statului roman la razboi, timp de cinci ani, tara noastra a avut mari pierderi umane si materiale, platind apoi si mari despagubiri de razboi.
Dupa anul 1947, economia tarii a devenit una dirijista, de tip comunist, care planifica tot in sistem centralizat, de la ace de cusut la avioane, astfel ca a impiedicat dezvoltarea sa normala. Fostul presedinte american Richard Nixon, in una din cartile sale, spunea ca economia dirijista distruge initiativa care determina o mai rapida dezvoltare si ca o astfel de economie este utila numai in razboi.
In aceste conditii, anul 1990, anul trecerii la economia de piata, a gasit Romania cu o economie slab dezvoltata si cu un nivel tehnologic foarte scazut, ocupand ultimul loc din tarile foste socialiste. Chiar daca, pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tara noastra se afla tot pe ultimul loc, in anii 2007 si 2008 a avut loc un ritm de dezvoltare foarte inalt, bazat insa, in special, pe consum, ceea ce a facut sa inregistram un deficit al balantei comerciale foarte mare. In acest fel, criza economica mondiala a avut puternice efecte negative asupra economiei romanesti, care s-a redresat complet, revenind la nivelul anului 2008 abia la sfarsitul anului 2013.
Stabilitate fiscala si politica
Dorinta romanilor ca tara noastra sa ajunga la un nivel mediu de dezvoltare al statelor europene va fi indeplinita numai daca vom mentine in continuare un ritm ridicat de crestere a PIB, lucru care se poate realiza daca administratiile centrala si locale vor incuraja investitiile straine printr-o stabilitate fiscala si politica si daca se va investi in dezvoltarea infrastructurii de transport, atat prin folosirea fondurilor europene, cat si prin investitii din bugetul statului.
De aceea este necesar ca Romania sa adopte o strategie de dezvoltare economica si sociala pentru urmatorii 15-20 de ani. Obiectivele strategice ale politicilor guvernamentale si ale administratiilor locale trebuie sa includa proiecte de dezvoltare care sa tina cont, pe de o parte, de resursele materiale si umane de care dispune Romania, de dezvoltarea tehnologiei pe plan mondial, de integrarea cat mai rapida in economia UE, precum si de posibilitatile de cooperare extraeuropene, iar pe de alta parte, de necesitatea ca Romania sa devina o tara mediu-dezvoltata.
Este necesar ca bugetele anuale guvernamentale si ale administratiilor locale sa stabileasca:
– prioritatile de dezvoltare pe fiecare ramura economica in parte;
– mentinerea echilibrului macro-economic (deficitul bugetar, echilibrul balantei comerciale externe, mentinerea datoriei externe la un nivel scazut fata de total PIB);
– dezvoltarea cu prioritate a sectoarelor zootehnice si de prelucrare a materiilor prime obtinute din agricultura;
– mentinerea in continuare a participarii industriei la formarea PIB-ului;
– gospodarirea cheltuielilor statului, acordand prioritate acelor ramuri si sectoare care influenteaza pozitiv toate ramurile economiei nationale si cresterea in ansamblu pe total PIB.
Belgia are cea mai mare densitate a drumurilor asfaltate pe kilometru patrat
In prezent, cea mai acuta problema cu care se confrunta Romania este lipsa locurilor de munca si competitivitatea scazuta, in special din cauza infrastructurii de transport, care este cea mai putin dezvoltata, atat din punct de vedere al densitatii, cat si din punct de vedere al calitatii in toate modurile de transport.
Sub acest aspect este de remarcat faptul ca cea mai mare densitate a drumurilor asfaltate pe kilometru patrat este in Belgia, care are 3,83 km drum asfaltat pe kilometru patrat, urmata de Japonia cu 2,59 km de drum asfaltat. Peste un kilometru de drum asfaltat au urmatoarele tari: Franta – 1,74 km, Danemarca – 1,68 km, Cehia – 1,62 km, Austria si Italia – cate 1,61 km. Al treilea grup de tari cu peste 0,50 km de drum asfaltat este compus din: Ungaria – 0,78 km, Slovenia – 0,76 km si Germania – 0,63 km. Al patrulea grup de tari cu o densitate mai redusa este compus din: S.U.A. – 0,44 km, Croatia – 0,42 km, Bulgaria – 0,40 km si Estonia- 0,31 km. Din ultimul grup de tari care are cea mai slaba densitate de drumuri asfaltate pe kilometru patrat fac parte: Grecia – 0,25 km, Finlanda – 0,15 km (tara care are insa o mare suprafata din teritoriu nelocuita) si Romania – 0,11 km.
Din aceasta comparatie rezulta ca Romania nu poate pretinde ca este o tara europeana cu o infrastructura ademenitoare pentru investitiile straine. De aceea, se impune ca administratia centrala a tarii, precum si administratiile locale sa includa in preocuparile lor ca prioritate 0 construirea de drumuri publice asfaltate si autostrazi care sa faca legatura cu tarile Uniunii Europene. Totodata, sa prevada in bugetele anuale sumele necesare in acest scop si sa foloseasca fondurile europene destinate imbunatatirii radicale a infrastructurii rutiere atat din punct de vedere al densitatii, dar mai ales din punct de vedere al calitatii. Aceste preocupari trebuie sa aiba ca finalitate micsorarea duratei de transport.
Romania nu poate deveni o tara competitiva fara drumuri asfaltate si autostrazi intrucat lipsa acestora, dar si degradarea continua a celor existente impiedica nu numai integrarea economica a tuturor zonelor teritoriale, cat mai ales integrarea economica deplina in Uniunea Europeana.
Ritmul de constructie a autostrazilor, scazut
Ritmul de constructie a autostrazilor este scazut, Romania avand in prezent numai 550 km de autostrazi la o suprafata a teritoriului de 238.391 km patrati. Fara o infrastructura de transport corespunzatoare nu se poate realiza cresterea PIB si a locurilor de munca prin noi investitii ori a nivelului de trai. De aceea, in perioada urmatoare este necesar sa se pregateasca absorbirea fondurilor europene neutilizate pana in prezent, dar sa se si stabileasca noi proiecte corecte, care sa permita absorbirea fondurilor europene alocate prin Acordul de parteneriat pentru fondurile europene in perioada 2014-2020. Este necesar sa se evite o noua situatie ca cea actuala, a modului in care au fost utilizate fondurile europene alocate in perioada 2007-2014, cu atat mai mult cu cat, prin noul Acord, din cele 30,6 miliarde de euro s-au alocat numai 6,1 miliarde de euro pentru infrastructura mare (rutiera, feroviara si cai navigabile). Intrucat fondurile alocate sunt mai mici decat cele care au fost solicitate, se impune luarea tuturor masurilor necesare pentru absorbirea de urgenta a acestora.
Prof. Radu Pencea
