Benoit Pleska, candidat la sefia CNADNR: Infrastructura, cheia dezvoltarii unei tari

La 43 de ani, Benoit Pleska are un CV impresionant: a lucrat o perioada indelungata in domeniul privat, in cadrul unor organizatii importante din domenii care nu au nicio legatura: berarie, panificatie, ciment, lactate, constructii, retail, FMCG. Trei dintre companii au fost dezvoltate si conduse chiar de el in Romania. Insa, acum, proiectul Guvernului de la Bucuresti, legat de angajarea de management privat in companiile statului, l-a atras din prima clipa.
Asa ca belgianul nu a stat prea mult pe ganduri si si-a depus candidatura pentru functia de CEO al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR). In prezent, se afla pe lista scurta, de sapte persoane, care ar putea ocupa aceasta pozitie. Pleska este de parere ca, in acest moment, compania are nevoie de un “mercenar managerial”, asa cum, de altfel, este el cunoscut in lumea oamenilor de afaceri.

 

Aveti un trecut profesionat impresionant. Povestiti-ne cateva dintre proiectele dumneavoastra incheiate cu succes.

Trecutul meu profesional inseamna proiecte și provocari din domenii diferite, de care am fost atras datorita particularitatii si a obiectivului. La inceputul anilor 90, am fost atras de zona Europei de Est. Eram student la acea vreme, urmam cursurile Universitații Fucam din Belgia, Facultatea de Stiințe Economice, cand am primit propunerea unui internship la Solvay, lider mondial in industria produselor chimice. Am inteles mai tarziu ca am fost printre putinii care au ales Ungaria, cand abia se deschisesera granitele statelor din fostul bloc comunist. Experienta Solvay a insemnat si primul proiect important din cariera ce urma: am participat activ la prima procedura de retrocedare a unor active preluate abuziv de un stat comunist.

Dupa finalizarea studiilor, am fost recrutat de Puratos, o companie care avea, de asemenea, statut de lider mondial. De data aceasta era vorba de un lider mondial in domeniul alimentar, mai precis al premixurilor. Puratos este o companie care la acea vreme, adica acum aproape 20 de ani, avea 100 de ani de existenta. Provocarea acestui job a constat in unificarea retetei de fabricare a specialitatii de panificatie Ciabatta si transformarea produsului dintr-o specialitate italieneasca intr-una internationala. Planul gandit a functionat, iar Ciabatta a devenit un succes mondial, ceea ce m-a propulsat in pozitia de director general al companiei din Bulgaria. Aceasta a fost pozitia pe care o aveam la momentul la care am fost invitat sa ma alatur echipei Interbrew, in calitate de director de vanzari si marketing. Era un business antreprenorial si era in Romania, tara despre care nu se stiau prea multe lucruri pozitive in 1995. Aceasta oferta a insemnat inceputul carierei mele profesionale in Romania si un nou inceput.

Cu bidonul de benzina in masina

Romania nu era bine vazuta in acele vremuri. Ati acceptat un pariu indraznet…

La Interbrew, pariul a fost sa construiesc o retea de distributie nationala, intr-un moment in care piata abia incepea sa se dezvolte integrat. Am colindat in acei ani toata Romania si am reusit intr-un interval scurt de timp, sa cresc vanzarile si cota de piata a producatorului de bere la 30%. Era epoca in care calatoream cu bidonul de benzina in masina din cauza lipsei de statii de carburant. Rezultatul m-a adus in atentia Danone, care intentiona sa intre pe piata si isi construia echipa. Mi-au propus sa conduc viitoarea companie din Romania, intr-o piata de asemenea cu potential. Mi-am amenajat birou in locuinta pe care o ocupam si tot aici am inscris si primul sediu social al firmei. Pentru ca sediul firmei era trecut pe cutiile de iaurt, au fost nenumarate cazurile in care comerciantii sunau la usa casei sa dea comenzile. In livingul casei au fost primele sedinte de strategie si tot acolo interviurile de recrutare. Cand am plecat din Danone, am mai bifat un pariu. Nu doar ca Danone intrase in Romania, dar a fost pentru prima data cand gigantul mondial a schimbat modelul de intrare – de la achizitie la greenfield. De asemenea, ajunsese lider pe piaÈ›a.

Ce v-a determinat sa candidati la sefia CNADNR?

Proiectul si importanta lui sunt principalele elemente care m-au determinat sa intru in aceasta competitie. Ma preocupa viitorul economic al Romaniei – eu si familia mea ne-am stabilit aici de mai bine de zece ani, copiii mei studiaza in Romania – iar infrastructura este un element important al acestui viitor, pentru ca este cheia dezvoltarii unei tari. In acelasi timp, infrastructura este un factor discriminant. Asta se vede cu ochiul liber. China a ajuns unde este pentru ca a investit masiv in infrastructura. Cand vorbim de SUA, despre infrastructura lor, este stiut ca sistemul de autostrazi este denumit “cel mai mare proiect public de la Piramide incoace”. Acest sistem a fost motorul dezvoltarii si transformarii SUA intr-o superputere economica si in cea mai industrializata natiune.

De aceea, in opinia mea, subiectul principal in care este implicat CNADNR este acela de aparare economica a Romaniei. In domeniul transporturilor, lucreaza in prezent 336 de mii de persoane, echivalentul a 3% din populatia ocupata a Romaniei. In fiecare an, in Romania se manipuleaza (incluzand și transportul) 137 de milioane de tone de marfa, iar perspectivele sunt de crestere. Din experienta mea de manager in Romania, nu as fi putut sa dezvolt proiectele pe care le-am coordonat aici daca nu as fi investit enorm in logistica. Aceasta concluzie poate fi translatata la nivelul intregii tari.

 „Postul de CEO al CNADNR este un pariu cu mine“

 Ne puteti spune cum ar putea ca acest lucru sa fie adoptat la nivelul intregii tari? Concret, ce ar trebui sa faca Romania?

Sa-si dezvolte o infrastructura la standardele actuale (nu la cele din anii ’50!), o adevarata rampa de acces la autostrazi, dimensionata pe baza unor estimari privind traficul auto si de marfa pentru urmatorii 50 de ani. Daca ne gandim ca Romania nu este doar tara de tranzit rutier, ci are si iesire la mare, atunci o infrastructura buna inseamna un avantaj competitiv urias pentru aceasta economie.

Sa luam si alte exemple despre ce inseamna CNADNR in ecuatia dezvoltarii Romaniei. Daca analizezi infrastructura pe care o are la dispozitie industria auto pentru a-si vinde produsele, observi ca seamana cu niste enclave: nu comunica direct cu infrastructura decat daca a investit in acest sens. Aceasta enclavizare nu avantajeaza nici companiile, nici economia, asa incat este necesara o ”dezenclavizare”, o schimbare a acestui regim, lucru care este posibil doar prin conectare la sistemul de autostrazi.

Vreau sa fiu parte din acest proiect pentru ca ma simt responsabil pentru mediul economic in care vor trai copiii mei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in proiectele de amploare pe care le-am dezvoltat in Romania, m-am lovit de infrastructura proasta, cu consecinte economice extrem de importante: costuri mult mai mari, care scad rentabilitatea unei investitii si modifica proiectele initiale influentand negativ dezvoltarea ulterioara.
O infrastructura defectuoasa este nociva pentru multi actori economici: pentru cel care investeste – costuri initiale mai mari, timpi mai mari de realizare a ei, deci intarzieri nejustificate si o recalibrare a planurilor pe termen mediu, pentru transportatori – productivitate scazuta din cauza drumurilor proaste si a limitarilor de viteza, cheltuieli mai mari cu combustibilul si intretinerea masinii.

Inteleg perfect problematica de logistica si candidez pentru ca stiu ca pot oferi valoare adaugata, cunoscand problemele sistemului din exterior si fiind direct interesat de remedierea lor.

In acelasi timp, mi se pare un pariu cu mine insumi, in slujba oamenilor ca mine, care locuiesc in Romania si circula cu masina prin tara. Mi-am propus ca, fiind ultimii la constructia de autostrazi, sa facem cea mai frumoasa infrastructura din Europa.

 “Un sofer odihnit inseamna siguranta rutiera”

 Aceasta candidatura inseamna ca proiectul dvs. va insuma doar un pariu cu numarul de kilometri construiti intr-un an?

Nu. Inseamna ca voi incerca sa abordez problema din mai multe perspective, pentru ca un drum inseamna mai mult decat zeci sau sute de kilometri de asfalt drept. Transportatorii rutieri sunt cei la care ma gandesc, de asemenea. Soferii de TIR-uri, de exemplu, la care exista niste reglementari foarte stricte in materie de timpi la volan, au nevoie de conditii bune de odihna. In cazul lor, ma gandesc ca parcari sigure, cu conditii sanitare bune si conditii de odihna bune, in spatii pazite, sunt nevoi de baza pe parcursul unui drum. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca un sofer odihnit inseamna un sofer atent la drum, deci, in final, un plus la siguranta rutiera. Parcari amenajate ca in Italia, de exemplu, pot aduce venituri suplimentare comerciantilor si, in final, statului. Investitia pe care statul o face se intoarce in buzunarele lui, prin taxe si impozite.
O alta idee ar fi ca in unele parcari sa amenajam niste instalatii pentru ”cross-docking”, de exemplu, asa incat parcarea sa fie folosita si pentru transferul rapid de marfa. Sunt o sumedenie de solutii si de nevoi: pe unele le-am descoperit singur, ca utilizator al drumurilor, pe altele le-am aflat vorbind cu oameni implicati direct. Daca voi fi desemnat CEO, voi apela la organizatii patronale specializate, ca sa avem inca din faza de proiect opina unor specialisti, a beneficiarilor finali.

Sunt deschis oricaror propuneri constructive pe care le au oameni implicati in aceasta industrie – transportatori, asociatii patronale, organizatii neguvernamentale. Mai multe minti lucreaza mult mai bine.

Daca maine ati fi numit CEO la CNADNR, care ar fi primul lucru pe care l-ati face?

Primul lucru cred ca ar fi sa-i invit la o discutie pe toti ”stakeholders” din cadrul CNADNR si, cand spun asta, ma refer la personalul companiei: conducere, sindicate, organizatii patronale, pentru a ne cunoaste si pentru a fi informati ca la mine usa va fi intotdeauna deschisa pentru idei si proiecte constructive.

“Polonia a reusit in cativa ani sa-si dubleze infrastructura rutiera”

De ce credeti ca suneti un om potrivit pentru postul de CEO la CNADNR? Ce va recomanda? 

Am o senioritate in a construi afaceri profitabile, atat in Romania, cat și in strainatate, si am determinarea necesara. Am experienta in diverse domenii, care inseamna un avantaj, deoarece demonstreaza ca poti face performanta in domenii care nu au o legatura directa intre ele. Vin cu un spirit foarte pozitiv, nu resping nimic aprioric si am convingerea ca sunt oameni de foarte buna calitate profesionala la CNADNR.

De ce credeti ca nu reusim sa construim si noi o autostrada, iar japonezii au facut miracole intr-un timp scurt? Ce au ei si noi nu?

Nu cred ca e necesar sa ne comparam cu Japonia cand vorbim de drumuri. Cred ca putem lua un exemplu mai aproape de Romania si de 2012: Polonia a reusit, in cativa ani, sa-si dubleze infrastructura rutiera, de la 800 la 1.600 de km de autostrada, si pe cele de sosele expres, la 2.400 de km.  Toata Europa este interesata sa completam cat mai rapid infrastructura, mai ales ca, in perioada de criza, asemenea investitii sunt o sursa sigura pentru a crea noi locuri de munca.

Si cu parcarile avem o problema grava. Ce credeti ca se poate face in acest sens? Este normal sa platim roviniete, dar sa ne rupem masinile pe drumurile din Romania? E drept sa ceara statul bani pe ceva atat de defectuos?

Parcarile de pe marginea drumurilor nationale sau autostrazilor sunt in subordinea CNADNR si despre ele am mai vorbit. Parcarile din Bucuresti sunt in responsabilitatea municipalitatii, asa ca aici nu este de competenta mea sa ma pronunt.
In majoritatea statelor europene, exista taxe pentru accesul pe autostrazi, deoarece stim cu totii ca nu este suficienta investitia intr-un drum, este necesara si intretinerea lui. Practic, prin rovinieta, fiecare utilizator al infrastructurii contribuie la intretinerea retelei de drumuri, insa, intr-adevar, platitorii trebuie sa simta ca beneficiaza de ceva in urma acestei taxe.

“In fiecare an, iarna vine ca o surpriza!”

In fiecare an se refac sosele, iar dupa ce sezonul rece trece, constatam ca acestea sunt distruse. Am inteles ca de vina sunt si utilajele pentru deszapezire. Este normal ca acest lucru sa se intample?

Ce nu mi se pare normal este ca, in fiecare an, iarna pare ca vine ca o surpriza si ne prinde nepregatiti! Sunt oameni care raman inzapeziti, iar unii mor… Anul trecut a fost un adevarat calvar, autostrazile fiind blocate aproape zi de zi. Cred ca oamenii care stau in teren cunosc situatia si nu sunt ei de vina. Trebuie facute niste reevaluari si sa vedem cum ar trebui, de fapt, sa ne pregatim, in raport de conditiile meteo si cele climatice. Putem sa luam exemplul unor state precum Canada sau Finlanda si sa incercam sa aplicam aceleasi metode ca si ei pentru a face fata si a evita aparitia de situatii de criza precum cea din 2011.

“Romanii trebuie sa se simta mandri cand se intorc din vacante”

Este Romania situata la nivel european din punct de vedere al drumurilor, autostrazilor, podurilor?

Romania este parte a noii Europe. Acest brand, in esenta, inseamna vechea Europa mai buna, un exemplu de urmat. In consecinta, Romania poate beneficia (profita) de avantajele oferite de noua Europa. Romanii trebuie sa se simta mandri cand se intorc din vacantele in strainatate de drumurile pe care le au si sa nu mai faca permanent comparatia cu celelalte infrastructuri. Acesta este nivelul de provocare caruia trebuie sa-i facem fata si care, in termeni econonomici, se traduce astfel: Romania sa nu mai fie pe ultimul loc la calitatea drumurilor si pe primul la cheltuielile pentru ele. Avem la dispozitie tot ce ne trebuie pentru a avea o infrastructura exemplara pentru restul Europei si sunt convins ca 90% dintre romani imi dau dreptate cand spun asta.

 

CARTE DE VIZITA

BENOIT PLESKA, CEO al BBV

•  A studiat la Universitatea Fucam din Belgia, Facultatea de Stiinte Economice;
• A absolvit programul Sloan, MBA organizat de Universitatea Stanford, unde a cunoscut indeaprope oameni de afaceri celebri (fondatorul Nike, Ben Bernanke, Carlos Ghosn de la Renault, George Schultz, unul dintre diplomatii din perioada presedintiei lui Ronald Reagan sau Eric Schmidt, CEO al Google);
• Si-a facut debutul pe piata muncii ca „intern” la Solvay, liderul mondial in industria produselor chimice;
• A lucrat in industria de panificatie, la Puratos, unde a ajuns sa ocupe pozitia de director general pentru Bulgaria;
• A urmat o perioada in care s-a alaturat echipei Interbrew, ca director de vanzari si marketing, in Romania. Aici a reusit sa construiasca o retea de distributie nationala si sa creasca vanzarile si cota de piata  la 30%;
• Rezultatele de la Interbrew l-au adus in atentia sefilor de la Danone, care i-au propus sa fie la carma companiei din Romania. Aici a reusit sa aduca firma in pozitia de lider de piata;
• A lucrat apoi pentru Holderbank, fostul producator de ciment Holcim. Aici a unificat cele 350 de branduri sub care activa la nivel international concernul elvetian;
• Astazi este CEO al BBV, una dintre cele mai puternice retele de hipermarketuri din Ucraina.