- uncategorized
RBT: Romtrans ocupa probabil primul loc in domeniul expeditiei, transporturilor si logisticii in Romania. Cum se reflecta aceasta pozitie in rezultatele aferente anului 2006 si primelor luni din 2007?
Ion Nan: Compania Romtrans a fost clasificata in ultimii 10 ani de Camera de Comert si Industrie a Romaniei pe primul loc in randul companiilor mari din tara, primind in fiecare an, consecutiv, Premiul de Excelenta. In acest context, putem desigur afirma ca si rezultatele economice ale companiei au crescut an de an, 2006 fiind din acest punct de vedere anul cel mai bun.
RBT: Este Romtrans numai un expeditor sau si operator, avand in vedere inzestrarea logistica a companiei pentru toate modalitatile de transport? Ce loc ocupa expeditia si ce loc ocupa operatoria in cadrul activitatii Romtrans?
I.N.: Romtrans are o activitate complexa, atat de expeditor, transportator, dar si operator portuar, dotat cu o baza materiala solida in aproape toate centre industriale si comerciale importante ale tarii. Personalul calificat si loial companiei constituie insa forta principala cu care societatea se mandreste si care a facut posibila in conditii grele, cu modificari succesive ale legislatiei si cresterii continue a concurentei, mentinerea companiei la parametri de eficienta maxima. Daca ar fi sa facem o departajare a activitatii, atunci se poate spune ca activitatea de operatorie reprezinta circa 20-30%, atat ca numar de personal, cat si ca pondere in structura veniturilor si implicit a profitului realizat.
RBT: Cu ce probleme se confrunta Romtrans incepand cu 1 ianuarie 2007, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Ce isi propune sa intreprinda compania pentru a pastra pozitia de lider si pentru a beneficia de avantajele integrarii europene?
I.N.: Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este un factor pozitiv, atat pentru populatie, cat si pentru companii in general. Desigur, nu pentru toate. Cresterea concurentei, impunerea normelor europene in toate domeniile, mai ales cele tehnice, disparitia unor activitati specifice activitatii de expeditie, au creat si creeaza probleme financiare multor societati, generand costuri suplimentare si/sau reducerea veniturilor. Fenomenul fiind insa usor de anticipat, societatea noastra a luat din timp masuri preventive, dezvoltand activitatile importante, dar si infiintand servicii noi, care mai ales in contextul integrarii – context in care datorita liberalizarii schimburilor de marfa a crescut volumul acestora – permit dezvoltarea mai eficienta si pot estompa veniturile care se obtineau din activitati care au scazut dupa aderare. Printre masurile luate putem enumera: crearea de baze logistice noi in orase precum Piatra Neamt si Suceava, iar in curand si la Baia Mare, extinderea capacitatii centrelor logistice din Timisoara si Bucuresti, infiintarea de linii regulate de grupaj intern si intracomunitar pe cale rutiera, dezvoltarea substantiala a transportului intern de marfuri, atat pe cale rutiera, cat si feroviara.
RBT: Ce efecte a avut eliminarea bairerelor vamale de la granita de Vest a Romaniei?
I.N.: A fost necesara o restructurare a companiei odata cu desfiintarea punctelor vamale din Vest si a existat o reactie generala a pietei de reorintare catre Est, in Constanta si pe granitele cu Ucraina si Republica Moldova. Au fost asteptari fabuloase in legatura cu dezvoltarea comertului cu tarile est-europene si cresterea volumului de marfuri ce tranziteaza granita de Est, insa deocamdata aceasta evolutie nu s-a concretizat.
RBT: Ce sprijin ar trebui sa primeasca transportatorii din partea autoritatilor pentru a face fata concurentei pe piata comuna? Considerati ca este suficienta armonizarea legislatiei autohtone cu cea europeana sau se impun si masuri mai energice, de pilda scutiri fiscale?
I.N.: Introducerea cotei unice de impozitare, trebuie sa recunoastem, a fost o masura pozitiva luata de Guvern in contextul incurajarii dezvoltarii economice si bineinteles a descurajarii evaziunii fiscale. Desigur ca facilitatile fiscale suplimentare ar contribui imens la dezvoltarea companiilor, in special a celor romanesti, cu resurse financiare inca fragile. E o problema de politica economica, pe care clasa politica trebuie s-o hotarasca, in functie de pripritatile pe care tara le are.
RBT: Unele case de expeditii au reclamat recent tratamentul injust aplicat de companii de stat. Considerati ca exista probleme in ceea ce priveste atitudinea statului fata de firmele private din domeniul transporturilor?
I.N.: Mai precis, Uniunea Societatilor de Expeditii din Romania a evidentiat, printr-o scrisoare adresata ministrului Transporturilor, o serie de probleme cu care se confrunta casele de epeditii in relatia cu principalul operator feroviar de pe piata interna – CFR Marfa. Nu consideram ca a fost o reclamatie, ci doar s-a tras un semnal de alarma privind viitorul transportului feroviar din Romania, atat timp cat CFR Marfa procedeaza la majorari tarifare de 30-45% fara o notificare prealabila, prin politica tarifara acorda reduceri diferentiate in traficul local – mai mici caselor de expeditii si mai mari furnizorilor de marfa – si, in plus, ameninta cu rezilierea contractelor casele de expeditii care colaboreaza cu operatori feroviari privati. Se impune ca CFR Marfa sa aplice o politica mai flexibila, in asa fel incat sa nu existe discriminari privind tarifele practicate. De asemenea, trebuie sa aiba in vedere concurenta cu care se va lovi din partea operatorilor privati feroviari europeni si a mijloacelor de transport rutiere si fluviale.
RBT: sefii Ministerului Transporturilor sunt de parere ca, dintre furnizorii de servicii de transport, se vor impune casele de expeditii. Credeti ca acest punct de vedere este realist?
I.N.: Da, sunt de acord cu Ministerul Transporturilor. Din ce in ce mai mult, atat producatorii, cat si marii importatori sau exportatori, externalizeaza activitatile de expeditie si transport, concentrandu-se pe activitatea lor principala. Acesta este in prezent un fenomen de eficientizare a activitatilor economice ce se extinde foarte rapid, concomitent cu fenomenul general de globalizare. In acest context, desigur, rolul caselor de expeditii devine din ce in ce mai important in miscarea marfurilor de la producator la consumatorul final.
RBT: Este nevoie de o lege dedicata caselor de expeditii, care sa reglementeze activitatea acestora?
I.N.: Nu neaparat. Casele de expeditii, ca organizatii prestatoare de servicii, functioneaza in general pe aceleasi principii ca orice alta entitate economica. O lege specifica ar putea mai degraba sa limiteze flexibilitatea de miscare si dezvoltare a companiilor care deruleaza asemenea activitati.
