- uncategorized
Bineinteles, cel mai greu este sa transpui in practica un plan bun pe hartie si probabil ca la acest capitol statul nu va fi capabil de performante rasunatoare. Daca lucrurile nu se vor misca in ritmul asteptarilor sectorului privat, vor exista suficiente scuze din partea statului: proceduri birocratice greoaie, lipsa expertilor, legislatia stramba care permite intarzierea unui proiect printr-un sir nesfarsit de contestatii… Le-am auzit deja si le vom mai auzi.
Pentru operatorii privati insa, nu ar trebui sa existe scuze: oportunitatile de finantare exista, s-a dovedit in 2007 prin cateva incercari timide. Nu sunt bani doar pentru infrastructura, ci si pentru subventionarea unor proiecte de transport viabile. E drept, fondurile sunt directionate prioritar spre transportul pe sina sau pe apa, dar si operatorii rutieri au cum sa obtina bani, daca nu direct de la Bruxelles, macar din sumele acordate Romaniei pentru cresterea competitivitatii economice.
Am lasat la urma avalansa de reglementari noi, tot mai stricte, aplicate fortat, de multe ori fara a incerca adaptarea la realitatile romanesti, sub amenintarea unei sperietori de tip nou – procedura de infringement. Opinia generala a transportatorilor este ca functionarii care traduc legile europene nu au ochi sa vada mai departe de marginea birourilor lor si se ajunge astfel la prevederi imposibil de respectat, in special din cauza infrastructurii precare. Sa fie doar vina compunatorilor de legi? Totusi, daca ar fi sa dam doar un exemplu, nu am auzit niciun transportator care sa ceara copierea modelului german de socotire a timpilor de condus. Cu toata precizia lor proverbiala, nemtii s-au dovedit smecheri: la ei, o ora pierduta pe centura reprezinta doar 15 minute de sofat.
Din pacate, daca lipsa de dialog va persista si in 2008, va fi tot mai greu de reparat astfel de scapari, iar permanentul vaitat va fi in zadar.
