- uncategorized
Economia mondiala se dezvolta continuu, dar uneori cu urcusuri prea rapide, dar si cu caderi brutale. Cei mai mari specialisti din domeniul economic si financiar n-au gasit si probabil ca nici in viitorul apropiat nu vor gasi solutii pentru a asigura o dezvoltare constanta nici la nivel de tara sau regiune, nici la nivel global. Economiile dirijiste, care au avut ca baza filozofia comunista sau nationalista, autarhica, cu dictatori „luminati”, s-au dovedit un fiasco total. Mai mult, aceste conceptii filozofice au provocat greutati incomensurabile populatiei din aceste tari si chiar conflicte internationale cu consecinte catastrofale la nivel mondial.
Economia de piata s-a dovedit a fi singurul concept economic care a asigurat dezvoltarea continua in fiecare tara, dar si la nivel global. Totodata, a asigurat si un nivel de trai in crestere permanenta.
Cu toate acestea, si in economia de piata pot aparea sincope sau dezechilibre, atat la nivel de tara, cat si la nivel mondial.
De altfel, globalizarea a condus la cresterea economica la nivel planetar, influentand dezvoltarea tuturor tarilor. Dar dezechilibrele care apar intr-o tara au consecinte in toate tarile lumii, mai grave in cele cu un nivel de dezvoltare mai scazut si cu competitivitate mai redusa.
Corectarea dezechilibrelor poate provoca reducerea PIB-ului in fiecare tara si la nivel global, cresterea somajului, reducerea nivelului de trai, precum si nemultumiri si chiar revolte ale populatiei.
Strategii proprii de corectare
Desi s-au incercat solutii de rezolvare a crizei de catre conducatorii politici ai celor mai puternice state economice ale lumii impreuna cu institutiile financiare mondiale, nu s-a gasit un concept general valabil de combatere a efectelor crizei economice.
De aceea, fiecare tara in parte trebuie sa-si stabileasca o stratagie proprie de corectare a dezechilibrelor si sa implementeze masuri de crestere economica si reducere a consecintelor negative suportate de populatie.
Strategia de dezvoltare economica a Romaniei trebuie sa tina cont de resursele proprii si de necesitatea integrarii totale a economiei noastre in cea a Uniunii Europene. Totodata, trebuie sa stimuleze acele sectoare ale economiei care sa conduca la cresterea PIB-ului per total si pe cap de locuitor. Aceste stimulente si interventii la nivel central ale statului, cat si la nivelul administratiilor locale, trebuie sa fie acordate acelor ramuri care aduc un plus de valoare adaugata si unde dispunem de resurse proprii.
Cresterea schimburilor economice, o necesitate
De asemenea, statul trebuie sa sprijine crestere schimburilor economice, atat cu tarile comunitare, dar si cu alte tari, in primul rand cu SUA, cea mai mare putere economica a lumii, care detine un sfert din PIB-ul mondial, dar si cu tarile extracomunitare, care pot fi pentru Romania surse de aprovizionare cu energie si alte materii prime. In acelasi timp, acestea pot constitui o piata de desfacere de produse prelucrate atat din domeniul industriei, cat si al agriculturii, dar si al serviciilor exportabile, precum servicii de transport, tranzit si turistice. Nu exista nicio tara din lume care sa-si poata asigura dezvoltarea economica fara sa apeleze la comertul international. Chiar si SUA, care dispune de resurse energetice si alte resurse materiale, de o agricultura de o inalta productivitate si de un nivel tehnologic ridicat in toate ramurile economice, participa la schimburi economice internationale aproape cu toate tarile lumii. De asemenea, China si Germania au legaturi comerciale, ca si SUA, cu toate tarile lumii.
In China, unde ponderea populatiei ocupata in agricultura este foarte mare, totusi, aceasta ramura are o productivitate mai scazuta decat industria, constructiile si chiar serviciile. Avand in vedere resursele materiale de care dispune China si forta de munca, precum si politica, chiar agresiva, de crestere a exportului, la care se adauga resursele valutare pentru investitii, aceasta tara ocupa locul doi in lume in ceea ce priveste volumul total al PIB-ului, cu tendinta de a se apropia de SUA in urmatorii 20-25 de ani.
Din cauza faptului ca Japonia, in ultimele doua decade ale mileniului doi si prima decada a mileniului trei, a avut un ritm de dezvoltare foarte redus, va fi intrecuta si de Germania, care va fi pe locul 3 din lume, iar Japonia va ocupa locul 4. S-a dovedit practic ca tarile care au o politica de stimulare a exporturilor au un ritm de dezvoltare mai ridicat si dispun de mari rezerve valutare, ceea ce le permite ca, in situatii de criza, sa intervina pentru a reduce consecintele unor dezechilibre care apar ciclic in economia mondiala si pot avea un cuvant greu in deciziile la nivel global, atat in plan economic, cat si politic.
Daca UE va deveni un stat federal, atunci Germania va deveni factorul decident in politicile economice ale Uniunii.
Avand in vedere resursele materiale de care dispun unele state emergente, precum Brazilia, Mexic, Rusia, la care se adauga statele din Golf, Norvegia, Olanda si Marea Britanie, cu mari resurse energetice, in viitorii ani lumea va fi condusa la nivel global de aceste state (cele puternic dezvoltate si unele emergente, posesoare mai ales de petrol si gaze) la care se adauga Franta si tarile nordice, tari puternic dezvoltate si cu o democratie care poate servi drept model pentru viitoarea politica generala.
Tarile mici trebuie sa-si adapteze strategia de dezvoltare si politica cu aceste tari, iar Romania cu cea a Uniunii Europene.
