- uncategorized
Si n-ar avea nimeni nimic impotriva acestor profituri grase, daca si calitatea lucrarilor ar fi pe masura. Insa, cand orice ger mai serios lasa urme adanci in imbracamintile asfaltice, nu prea se poate vorbi despre lucrari trainice si devine limpede ca profiturile mari sunt rezultatul reducerii costurilor catre niveluri ce sacrifica orice standarde minime de calitate. In aceasta situatie, e perfect normal sa ceri ca drumarii responsabili de aparitia craterelor sa fie obligati sa plateasca un impozit pe calitate, dupa cum utilizatorii retelei de drumuri nationale trebuie sa plateasca un bir pe gropi, avand in vedere ca rovinieta le garanteaza dreptul de a-si testa abilitatile de a face slalom printre sparturile din asfalt.
E drept, Guvernul a reusit dupa ani buni de stradanii sa dea forma ideii de a taxa firmele de constructii care fac lucrari de mantuiala, insa simpla descalificare de la participarea la licitatii viitoare nu este suficienta. Pentru ca nimic nu-i va opri pe drumari sa-si sparga actualele megaafaceri in bucati si sa inscrie succesiv la licitatii cate una dintre firmulitele desprinse din colosii specializati in castigarea contractelor cu statul. Procedand asa, statul nu face decat sa intre intr-o spirala a eliminarii unor firme considerate neserioase ce duce la slabirea concurentei si la promovarea neseriozitatii celor ramasi in cursa pentru noi contracte.
Solutia ideala n-ar fi supraimpozitarea profiturilor nesimtite, ci verificarea obiectiva a calitatii lucrarilor. Insa cand inspectorii si evaluatorii semneza fara a se teme de consecinte nefaste, cand drumarii lucreaza cu acei transportatori care accepta sa supraincarce camioanele chiar cu riscul de a distruge drumurile pe care circula, cand statul intarzie platile si apoi cere terminarea lucrarilor intr-un termen imposibil pentru ca vreun lider politic sa castige capital electoral si cand toate aceste jocuri sunt facute incalcand tot felul de reglementari, nici verificarile nu pot fi obiective.
